Emilian Marcu S-a facut, si s-a reusit, e drept cu multe eforturi si cu minciuni bine mascate, ca din cele patru zile extrem de importante pentru Romania, pentru ideea de specific national, pentru romanism sa se aleaga praful. S-a acreditat, poate cu buna stiinta, poate nu, cum ca ideea de patrie, de patriotism ar fi, nici mai mult, nici mai putin decat sovinism, nationalism extremist, fascism, comunism si tot felul de alte rele de care trebuie sa ne ferim. Nimic mai fals.

De ce americanii, englezii, francezii, spaniolii, japonezii etc., pentru ca exemplele ar putea continua, sunt mandri pana la lacrimi de apartenenta lor la un stat national si atunci cand se canta imnul sau se ridica steagul sunt patrunsi de o emotie deosebita?

De ce ziua nationala a acestor popoare este sarbatorita cu un fast deosebit si cu mult entuziasm, iar la noi ziua de 1 Decembrie - ziua nationala a Romaniei, este, dupa unele televiziuni sau cotidiane, doar ziua iahniei de fasole cu carnati si a unui paharel de tuica fiarta?

Nu cumva se bascalizeaza, cu buna stiinta, demnitatea de a fi roman?

Dar cati dintre contemporanii nostri stiu sau sunt informati ca ziua de 26 iunie este Ziua Drapelului Romaniei in primul rand? Sau ca 29 iulie este Ziua Imnului national, imn cu care s-au castigat atatea si atatea batalii de-a lungul istoriei zbuciumate a acestui popor?

Dar ce este mai grav, din punctul meu de vedere, este ca 9 mai a devenit doar ziua Europei, uitandu-se ca pentru noi romanii aceasta zi este una fundamentala pentru existenta Romaniei ca stat national. Este ziua cand Adunarea Deputatilor a proclamat independenta deplina de stat a Romaniei in urma Proclamatiei de independenta, citita de M. Kogalniceanu.

Ziua de 9 mai 1877 a pregatit realizarea Romaniei Mari, de la 1 Decembrie 1918, zi capitala pentru existenta Romaniei ca stat demn, nationa