Roma in vara Sa vezi Roma... Sa ratacesti prin Forum si, in timp ce privirea ti se opreste pe resturile de ziduri si coloane, gandul sa-ti fuga spre cate s-au petrecut odata aici si mai ales spre nesfarsirea ambitiilor omenesti, de care s-a ales praful... Sa dai ocol Colosseum-ului, ale carui arcade sparte, umplute cu petice de cer, povestesc si azi despre eterna foame de paine si circ a multimilor... Sa strabati Via Appia si sa nu stii daca talpa piciorului nimereste urme de legionari romani sau adancituri lasate de incaltari contemporane...
Sa te strecori, in zi de duminica si la ceas de amiaza, in Piata Sfantului Petru, ca sa primesti, deodata cu multimea ce te inconjoara, binecuvantarea Papei... Sa intri in imensa bazilica, impodobita cu atatea comori de arta, unde te simti parca mai singur si mai neajutorat decat intr-o catedrala gotica, si sa-ti afli doritul reazem sufletesc in acea expresie fara de egal a omenescului care este Pietà a lui Michelangelo...
Sa vezi Capela Sixtina, nemurita de penelul aceluiasi Michelangelo...
Sa-i vezi cu ochii tai pe Apollo din Belvedere si pe Laokoon...
Sa contempli minunatiile iesite din mainile lui Giotto, Boticelli, Fra Angelico, Rafael, Leonardo, Veronese, Caravaggio, Rubens, despre a caror vigoare plastica nici un album nu e in stare sa lase o dreapta marturie...
Sa intri in Muzeul etrusc si in colectiile de la Capitoliu, in Galeria Borghese si in Muzeul de arta moderna...
Sa admiri ilustrele piete, fantani si obeliscuri...
Sa vezi toate acestea si inca multe altele, dar sa nu o faci vara...
Fiindca, peste vara, Roma e sub ocupatie. Milioane de turisti vin aici ca sa se asigure ca ea exista aievea. Strazile sunt literalmente intesate de oameni, monumentele sunt luate cu asalt, cozile la muzee descurajeaza prin lungime (la Vatican trec bine de un kilometru),
