Unul dintre reperele culturii contemporane a Rusiei, regizorul si actorul Nikita Mihalkov a acordat ziarului Nezavisimaya Gazeta un interviu. Interviu in care regizorul vorbeste despre conditia rusului in libertate, despre lipsa unor regizori rusi care sa se impuna pe plan international si despre relatia cu Occidentul.
Reporter: Nikita Sergheevici, va considerati un regizor universal din punctul de vedere al stilului abordat in filmele care va poarta semnatura?
Nikita Mihalkov: Slava Domnului, da.
Reporter: De ce Slava Domnului?
Nikita Mihalkov:De ce nu?
Reporter: Macar pentru ca e o prostie ca o tara cu asemenea dimensiuni georgrafice sa detina doar doi-trei regezori de calibrul dumneavoastra. De ce Rusia, pentru care totul are amploare, care are o gandire epocala, in special in cultura si politica, nu a reusit sa educe macar o duzina de regizori universali?
Nikita Mihalkov: Pentru ca noi continuim sa existam in cadrul traditiilor noastre, bune si rele. Noi traim, de regula, „cu o patima grea, animalica”. Bem si luptam impotriva alcoolismului cu aceeasi patima, savarsim revolutii cu aceeasi patima cu care realizam contrarevolutii. Distrugem niste obiceiuri de care ne-am plictisit, cu aceeasi patima cu care cream unele noi.
Rupem carnete de partid in fata camerelor de luat vederi. Desi cu doar cinci sau sase ani in urma lingeam in fund statul si partidul! Dar astia suntem noi! E bine, e rau .... mai degraba rau... dar astia suntem! Amintiti-va patima cu care, la sfarsitul secolului trecut, ne-am aruncat in fereastra deschisa de Europa, pentru o gura de aer proaspat.
Dar observati ca in locul aerului curat, in fereastra intredeschisa ni s-a servit o conduca de canalizare, prin care curgea tot ce nu mai avea nevoie Europa. Inclusiv filme, nu de categoria B, ci de categoria C, medicamente expirat