Ce frumos le rezolvă timpul pe toate! La inceputul anilor â90, pe cănd regele Mihai era intors de la Otopeni ca un intrus infernal, iar bruma de octogenari vlăguiţi care strigau cu diverse ocazii "monarhia salvează Romănia" (la tristă paritate cu mulţimile scandatoare de "IMGB face ordine") erau priviţi ca nişte ciumaţi fatalmente eliminabili, orice apariţie editorială legată de istoria monarhiei romăneşti era receptată ca o adevărată victorie. Lecturi la tavă -"Jurnalul lui Carol I"
Ce frumos le rezolvă timpul pe toate! La inceputul anilor â90, pe cănd regele Mihai era intors de la Otopeni ca un intrus infernal, iar bruma de octogenari vlăguiţi care strigau cu diverse ocazii "monarhia salvează Romănia" (la tristă paritate cu mulţimile scandatoare de "IMGB face ordine") erau priviţi ca nişte ciumaţi fatalmente eliminabili, orice apariţie editorială legată de istoria monarhiei romăneşti era receptată ca o adevărată victorie.
Â
Cărţile-dialog ale regelui Mihai cu Mircea Ciobanu, albumele regale apărute la Humanitas o dată cu memoriile reginei Maria, ale Reginei Ana şi Principesei Ileana ori cărţile lui Arthur Gould Lee, Guy Gauthier, Paul Lindenberg, Eugen Wolbe, apoi suita de monografii semnate de Ioan Scurtu ş.a.m.d. - fiecare a insemnat o breşă in zidul ignoranţei, indiferenţei şi relei credinţe cvasigenerale.
Astfel incăt acum, după ce la "Mari romăni" Carol I era la un pas să-i căştige locul de frunte lui Ştefan cel Mare, iar Peleşul şi Săvărşinul au revenit familiei regale cu un firesc stupefiant in ochii celui familiarizat cu fobia fesenistă la monarhie din deceniul trecut, apariţia primului volum (1881-1887) din Jurnalul lui Carol I la Polirom (ediţie şi traducere de Vasile Docea) a prilejuit un eveniment de-o reconfortantă naturaleţe.
O carte interesantă intăi de toate pentru istorici - plină cu inventar