Cred ca, in ultimii ani, a fost cel mai mediatizat deces, mai ales ca s-a si intamplat asa cum s-a intamplat. Adica, intr-un mod destul de bizar. Si care nu are cum sa nu te duca la ideea ca, totusi, ceva necurat este la mijloc. Tocmai de aceea, pe aceasta tema s-au lansat o serie de ipoteze, care mai de care mai socante, de ar ajunge pentru scris o carte cu destula usurinta. Unul dintre primele cuvinte aruncate in lupta a fost de-a dreptul socant: Mafia. Daca ar fi asa, chiar ca ar trebui sa ne punem niste semne de intrebare. S-a ajuns pana acolo incat Mafia sa opereze nestingherita pe strazile urbei si sa nu se sesizeze nimeni? S-a ajuns pana acolo incat pentru neachitarea, sa zicem, a unor datorii, sa iei viata unui om? Indiferent de marimea sumei de achitat, legal sau mai putin legal. S-a ajuns pana acolo incat, pentru doua mii de euro, sa se rezolve un diferend cu cateva grame de plumb sau prin cine stie ce metode care mai de care mai infricosatoare? Pe tema mortii lui Petrica Iordache, s-a scris si, desigur, se va mai scrie. Unul din motivele care alimenteaza posibilitatea de a se crea diverse scenarii il constituie si opacitatea autoritatilor de a da informatii complete presei, care, la randul sau, sa le plaseze pe piata. Neavand informatiile de care vorbeam, fiecare scrie dupa ureche. Adica, de pe unde prinde cate ceva. De prin autobuz, de la piata, de la rudele indepartate, de la OTV. Si surse din acestea se tot gasesc. Mai credibile sau mai putin credibile. La toate acestea, se mai adauga fantezia jurnalistului de a crea scenarii. Si de a-si imbogati textul. Si atunci, vine cu chestii din acestea: ca Petrica Iordache era prieten cu alde Vasea. Sau dusmanul lor. Tot cam pe aceleasi pozitii s-ar fi aflat si in relatiile cu Radu Mazare. Ba ca era prieten cu Iordache, ba dusman. In legatura cu bataia de la barul de pe bulevardul Tomis, de vizavi de Proi