La 100%, ultima ediţie a sezonului, am văzut un Hurezeanu foarte în vervă şi un Nistorescu prea lipit de o agendă previzibilă. EH a atacat foarte corect problema pensiilor şi populismul găunos al unei decizii extrem de periculoase pentru un echilibru economic oricum precar.
CN pune în balanţă mărirea pensiilor cu “înarmarea”, cu bugetul alocat Ministerului Apararii, o ecuaţie extrem de periculoasă, din punctul meu de vedere. Nu există discuţie serioasă cînd echivalăm mărirea pensiilor cu reducerea bugetului armatei. Nu există “cauză socială versus cauza armatei”. Acest fel de a pune problema nu face decît să mărească gradul de demagogie al problematizării. CN vorbeşte despre generaţiile distruse de comunism de care trebuie să avem grijă. Corect, dar aici vorbim despre echilibrul economic al unei ţări întregi. Este agasantă veşnica separare pe categorii de vîrstă. Asa, voi găsi tot timpul discriminări în rîndul unei genraţii – şi noi, cei de 30 de ani, am păţit destule.
EH a exagerat inutil cînd a invocat nu stiu ce intilnire a maghiarilor fanatici şi a lipit această informatie de amenintarea reală a unei Rusii din ce în ce mai agresive cu Europa. L-a pus bine la punct pe Turcan care s-a trezit să sune şi el la sfîrşitul emisiunii. Şi a demontat excelent ipoteza lui Nistorescu – cum că Băsescu ar fi provocat şi scandalul cu pensiile.
La CN mi s-a mai părut pe lîngă problemă comentariul pe marginea achiziţionării avioanelor. El n-ar lua acum avioane, în acest moment. Come on, nu le ia nimeni “acum” şi în nici un caz, încă o dată, un avion nu înseamnă că rupi de la gură pîinea cuiva. E un mod electoral de a vedea lucrurile.
Cît despre mine, chestia asta cu înarmările n-o pot privi decît iresponsabil, în stil propriu adică. Nu pot accepta barbaria ameninţărilor armate. Sper să nu apucăm iar vremuri cretine, în care diverşi impotenţi mintal să sim
