Desi numim planeta noastra Pamantul, si tot astfel si suprafetele de uscat, de parca acestea ar fi cele mai intinse, totusi pe aceasta Planeta Albastra marile si oceanele ocupa 70,8% - 361.200.000 kmp, adica de 36 de ori mai mult decat suprafata Europei. Din "pamant" - continentele si insulele - gheturile acopera 1.600.000 kmp, lacurile aproximativ 2.000.000 kmp, iar suprafata raurilor nu poate fi masurata, fiindca e schimbatoare. Mlastinile cuprind si ele 2.700.000 kmp. Daca mai adaugam si zapada, inseamna ca si "uscatul" planetei este mai mult de jumatate acoperit cu apa, solida sau lichida. De aceea, planeta Pamant este mai mult Planeta Apelor. Insusi trupul de om are apa 60-70%!
Alaturi de foc, aer si sol, apa este unul dintre cele patru elemente fundamentale ale lumii noastre. In mitologia romaneasca, apa este decorul primordial la Facerea Lumii. Astfel, se spune ca la inceputul inceputului, chiar inainte de Dumnezeu, nu a fost pe lume decat bezna. Nu era nici pamant, nici soare, nici luna, nimic altceva decat o mare de apa, ce se intindea in tot haul cel fara de margini. Oriunde te-ai fi intors si te-ai fi uitat, era numai apa. Apa aceasta statea nemiscata, ca o oglinda. Odata, nu se stie cand si nicicum, inca nu a fost nimeni sa vada, apele au inceput sa se miste incetul cu incetul, asa cum ar sufla cineva pe suprafata apei. S-au ivit atunci cercuri mari, asa cum se fac pe fata unui lac, cand cade o piatra ori se arunca o broasca in ea. Cercurile astea, izbindu-se unele intr-altele, au format valuri inspumate, miscandu-se de ici-colea. Valurile au purtat spuma lor, adunand-o in ostroave albe. Necontenita miscare a valurilor le-a impins inspre mijlocul acestui hau de ape, unde s-a adunat si s-a strans toata spuma ca o uriasa floare de nufar. In aceasta spuma s-au ratacit un fluture si un vierme, care se spune ca au venit din lumea de sub noi, de pe Celalal
