In sfărşit, in ceea ce paseistul dămboviţean ar putea numi "biblioteca Bucureştilor" apare şi cartea lui Frédéric Damé "Bucureştiul in 1906".
In sfărşit, in ceea ce paseistul dămboviţean ar putea numi "biblioteca Bucureştilor" apare şi cartea lui Frédéric Damé Bucureştiul in 1906 (ediţie de Adrian Majuru, traducere de Lucian Pricop şi Sinziana Barangă, Editura Paralela 45).
De aşezat lăngă Ionnescu-Gion, C. Bacalbaşa, C.C. Giurescu, George Potra, Gh. Crutzescu, G. Costescu, Henri Stahl, Paul Morand, Emanoil Hagi Mosco, V. Bilciurescu şi mai ales Ulysse de Marsillac.
Nume de prim-plan in high-life-ul gazetăriei bucureştene de la cumpăna veacurilor XIX-XX, Frédéric Damé (1849-1907) a emigrat in Romănia in 1872, după ce, june absolvent de Drept, infiinţase la Paris, impreună cu Bonifaciu Florescu, ziarul LâAvenir, o soră i se măritase cu avocatul C. Polizu, fusese comunard infocat (şi trădător al Comunei, după cum il acuza Eminescu), redactor la La Cloche şi şef de cabinet al primarului Parisului. Odată devenit bucureştean, scrie alături de Ulysse de Marsillac la Le Journal de Bucarest şi LâOrient (mai tărziu LâIndépendance Roumaine), devine un familiar al lui Hasdeu (căruia ii va traduce mai multe lucrări in franceză), I.L. Caragiale (cu care va infiinţa Naţiunea romănă şi Drapelul romăn), N. Densuşianu, Iacob Negruzzi ş.a., scrie teatru, alcătuieşte dicţionare romăno-franceze, o Gramatică a limbii romăne pentru francezi, un "manual de versificaţiune franceză", trece de la liberali la conservatori, fondează ziarul La Roumanie, revista Cimpoiul... şi multe altele. Va fi ales secretar general al Societăţii Presei Romăne, şeful Serviciului statistic al Ministerului Instrucţiunii Publice, apoi subdirector la Invăţămăntul Primar, doctor in litere la Fribourg (unde ajunge pe banii lui Grigore Cantacuzino-Nababul. Deta
