Corul politic romanesc e angajat inr-un proces larg de dezinformare publica. Proiectul vizeaza o societate incapabila sa scruteze vreun orizont si stimuleaza o dezbatere publica asfixiata de provincialism.
Nu vom cistiga nici un razboi, pentru ca nu vom lupta in nici unul si pentru ca, oricum, Romania e o tara prea mica pentru aproape orice razboi. Si atunci, la ce bun 2,38% in plus pentru bugetul militar? Citiva din expertii nostri recenti in umanitarism au reusit sa calculeze spontan numarul pensiilor inghitite de sporul de inzestrare militara propus de presedintele Basescu.
Calculul trebuie primit cum se cuvine. El coboara din acea aritmetica lirica si perversa care permitea blocului sovietic sa afle cite scoli, spitale si camine culturale se pot construi cu banii cheltuiti de imperialisti pe o pereche mai acatarii de tancuri. Ideea dupa care orice cheltuiala militara maninca din bugetul social e un vechi pilon al gindirii propagandistice.
Mostenirea acestui tip de gindire in registrul politic romanesc e mult mai vasta decit ne place sa credem, acum, cind ne pregatim de elegantele europarlamentare care vor avea, totusi, loc la o data ce va fi anuntata ulterior.
Corul politic romanesc e angajat inr-un proces larg de dezinformare publica, intr-o opera de diversiune care tinteste precis un tip de societate si un ton de dezbatere. Proiectul vizeaza o societate incapabila sa scruteze vreun orizont si stimuleaza o dezbatere publica asfixiata de provincialism.
Aceasta schema functioneaza de ani lungi, de la un capat la altul al discursului politic si mediatic. Vorbim enorm despre intimplari si persoane mici din care facem teme epocale. Realitatea a fost inlocuita, iar in substitutul sau derutant, Romania e totuna cu harta ilizibila a intrigilor si a maruntisurilor secretate acum cinci minute.
Locul no
