Am vrut să văd ce fac bugetarii care, pe motiv de caniculă, scăpaseră de la muncă la ora 11:00. Mi-am inceput periplul pe o terasă foarte ieftină de pe Strada Blănari, unde face şi in ziua de azi doar doi lei o bere.
La 11:10 era plin ochi. Cetăţeni de toate facturile, de la funcţionari de bancă fără cravată (aceasta ieşea in multe cazuri din buzunarul de la nădragi) pănă la domni măturători se odihneau cu beri reci in faţă. Domnuâ Argentin, care-i patron şi chelner in acelaşi timp, avea un aer mulţumit. Mi-a spus că nu mai vănduse niciodată atăta bere la ore mici şi se intreba retoric ce o să facă dacă, după prănz, o să i se termine stocul.
Nişte "pişcotari" (oameni care trăiesc din tot felul de recepţii şi cocteiluri dăndu-se drept ziarişti), cu care mă cunoşteam, erau foarte supăraţi că din cauza caniculei s-a suspendat o chefuială de stat şi m-au rugat să-i hidratez cu căte o bere. I-am refuzat, arătănd că-s in exerciţiul funcţiunii şi că beau, la răndul meu, apă plată.
Am plecat spre o terasă snoabă şi destul de prost deservită din Piaţa Universităţii. Aici, la 8 lei berea, nu se prea inghesuise poporul. Erau doar nişte nemţoaice, care se descălţaseră şi-şi turnau apă cu bule pe picioare, şi un grup de turişti coreeni, care de la căldură şi bere chirăiau pe limba lor, apoi rădeau de nu mai puteau. Unul, mai sociabil, mi-a spus: "Very hot, mister". Am băgat de data asta un suc şi am pornit-o spre Romană.
Inainte să mă sui in autobuz, spre redacţie, am campat la o cărciumă semipopulară de pe Bulevardul Dacia. Şi aici era plin ochi. Unii aveau chiar curajul să crape in ei mici. Văzănd ce cantitate de bere se gălgăie pe găt in jurul meu, m-a apucat şi pe mine pofta. Chelnărul, nea Parigi, m-a avertizat că nu mai are deloc bere rece, că abia a pus in congelator o navetă care stătuse pănă atunci la soare. Nu m-am sinchi
