Insemnari dintr-un bordel turcesc, volumul de debut al irlandezului Philip Ó Ceallaigh, a stirnit curiozitatea pietei literare britanice, care i-a acordat doua premii prestigioase. Autorul nostru traieste la Bucuresti de sapte ani, scrie despre Romania ca si cind s-ar fi nascut aici si cucereste lauri pe piata britanica. De unde interesul pentru Romania? Si de ce Romania este personaj? Ce-i spune unui irlandez cartierul Titan din Bucuresti? Interviul revistei a fost realizat dupa ce, de circa o luna, varianta in limba romana a volumului de debut a aparut la Editura Polirom.
Philip, de cind ai invatat romaneste?
Am inceput sa invat romaneste din primul an de cind sint in Romania, din 1995.
Ai invatat repede?
Am invatat repede si prost.
Ai invatat singur sau ai avut un profesor bun?
N-am avut profesor. Am avut mai multe profesoare.
Dragute?
Dragute...
iti amintesti primele cuvinte invatate in romaneste?
„Da“ si „Nu“.
Philip, de ce n-ai invatat ceva folositor?
De ce ai venit in Romania, in 1995?
N-am vrut sa vin neaparat. N-a fost ceva gindit clar, planificat. Pina sa ajung in Romania, am schimbat mai multe locuri. Cind am terminat facultatea in Irlanda, n-aveam loc de munca, eram somer. Am plecat in lume. La Bucuresti, am predat engleza la Facultatea de Constructii.
in Irlanda ce facultate ai absolvit?
Filozofia.
Si n-ai gasit loc de munca?
Ca filozof?
Ca profesor de filozofie...
Ei, na... Daca vrei sa fii muncitor necalificat, faci filozofie. Muncesti, gindesti si te certi cu viata ta: „Philip, de ce n-ai invatat ceva folositor?“. A, nu poti sa faci nimic cu filozofia.
De ce te-ai dus la filozofie?
Mi s-a parut interesant. Nu mi-am dorit niciodata o cariera, bani, succes, masina. Sigur, am avut momente cind am muncit din gre