Luni, copiilor le-a plăcut parizerul cu emulgatori. Marţi, copiilor le-a plăcut cozonacul cu edulcoranţi. Miercuri, copiilor le-a plăcut jeleul cu emulsifianţi. Joi, copiilor le-a plăcut brănza cu antioxidanţi. Dar vineri copiilor nu le-a mai plăcut sucul cu acidifianţi. Şi nici fripturica de văcuţă cu aditivi, enzime, gelifianţi şi guanilaţi, preparată după o reţetă numai de ea ştiută, de bunica.
Ciudaţi mai sunt copiii! Tati dacă n-are la masă supe concentrate din acelea gustoase, cu E 123, E 239, E 252 şi E 249, zice că nici n-a măncat. Mami, şi ea, nu concepe un prănz, care să se cheme cu adevărat prănz, fără rinoglucide pentru gust şi miros. Totuşi, sămbăta şi duminica, adică in zilele in care se adună in jurul mesei toată familia, iar tanti Marioara prepară tocăniţa ei preferată din purcel randamentizat cu excremente de pui de la avicolele ecologizate cu făină de peşte, copiii fac cele mai multe nazuri.
Eh, copiii din ziua de azi, zice bunica, nu ştii ce bunătăţi să le mai dai şi ei strămbă din nas. Să fi avut pe vremea noastră măcar un salam cu glutamat de sodiu sau o răcoritoare cu acid benzoic, ce ne-am fi bucurat! Le serveşti insă cartofiori inozinaţi, ii indopi cu icre de păstrăv somonizat, despre care toată lumea ştie că se prepară cu E 320, E 230 şi E 224 şi că sulfiţii, polifosfaţii, ortofenilfenolul şi butil-hidroxi-anisola de import ajută la creştere, iar ei parcă ar aştepta altceva. Ionel, Andreea, Angeluţa, de unde să vă dea bunica morcovi, ardei graşi şi roşii fără nitraţi? Mai e vreun ţăran care să nu văndă, la şosea, legume din Turica şi portocale greceşti fără bifenil? Mai ceartă-i şi tu, ii zice mami lui tati, nu vezi ce mofturoşi s-au făcut?! Dar tati, ce-i pasă lui, işi bea cafeluţa cu sorbitol, deşi nenea doctorul i-a recomandat aspartam, ronţăie căţiva biscuiţi cu eritrozină şi se duce pe balcon să-şi cite