România e bântuită de boom-ul imobiliar. Sute de companii lansează proiecte de construcţii de locuinţe şi birouri, concomitent cu darea în funcţiune a noi spaţii moderne. Peisajul de astăzi diferă net de cel al primilor ani de după Revoluţie când iniţiativa privată îşi găsea găzduire în apartamentele de bloc din cartiere. Între timp multe instituţii şi întreprinderi de stat şi-au abandonat obiectul de activitate, devenind agenţi imobiliari şi trăind din chirii. Avem, probabil, cel mai mare număr de agenţi imobiliari pe care i-a creat statul socialist, dându-le pe mână un patrimoniu la care nu aveau dreptul şi pe care-l exploatează în interes personal. Avem, de asemenea, un mare număr de unităţi economice privatizate de un stat neglijent şi indiferent, fără ca cineva să ceară noilor proprietari respectarea vreunei prevederi prin care acestea să nu purceadă cu maximă grăbire la tăierea şi ducerea la fier vechi a utilajelor şi pregătirea terenului pentru demararea unor bănoase proiecte imobiliare. A cumpăra un teren şi a construi pe el a devenit cea mai rentabilă afacere din zilele noastre, pentru că bazinul de cumpărători este alimentat de valuta care intră în ţară din prestaţii de tip căpşunar. Aceşti bani dau o aparenţă de bună stare, alături de infuziile temporare de capital venite din partea unor investitori străini. Aceştia pompează bani în aceleaşi proiecte imobiliare şi, după vânzare, îi scot din ţară cu beneficiile corespunzătoare. Este un circuit deloc profitabil pentru economia românească, care se confruntă cu o prosperitate fără baze solide, cu creşteri surprinzătoare de salarii care nu pot fi susţinute printr-o producţie pe măsură. Cele mai grave consecinţe le poate avea acest fenomen asupra sistemului bancar. Scutit, vreme de aproape zece ani, de convulsii prin politica de mare prudenţă a Băncii Naţionale, acesta se aruncă acum asupra creditului ipotecar c