Laura, eterna iubire! - acesta este numele cel mai des asociat cu personalitatea poetului Petrarca. Pentru veneţieni, insă, Petrarca este alăturat nu muzei sale, ci uneia dintre cele mai importante instituţii din "Serenissima": Libreria Marciana. Carte - cu Marino Zorzi, descendentul dogilor, despre destinul Bibliotecii Marciana din Veneţia
Laura, eterna iubire! - acesta este numele cel mai des asociat cu personalitatea poetului Petrarca. Pentru veneţieni, insă, Petrarca este alăturat nu muzei sale, ci uneia dintre cele mai importante instituţii din "Serenissima": Libreria Marciana.
Ideea infiinţării unei biblioteci publice in cetatea veneţiană i-a aparţinut, intr-adevăr, lui Petrarca. In veacul al XIV-lea, poetul era recunoscut şi drept un fervent căutător şi colecţionar de manuscrise. La vremea la care, prin lungi epistole adresate dogelui Andrea Dandolo, incerca să medieze o pace intre Veneţia şi Genova, poetul reuşeşte să-l convingă pe acesta să acorde importanţă reinfiinţării unei biblioteci a statului, aşa cum era pe vremea romanilor. Işi pune la bătaie, in acest scop, propria-i colecţie de peste 200 de manuscrise. Captivaţi de ideea de a merge pe urmele lui Petrarca, la Veneţia, am solicitat un interviu dlui Marino Zorzi, directorul Bibliotecii Marciana. In cabinetul său, inconjuraţi de portretele celor care, vreme de şase veacuri s-au aflat la conducerea bibliotecii, am incercat să pătrundem in intimitatea acestui veritabil diamant al culturii europene.
Â
DESTIN. "Din nefericire pentru noi, acele manuscrise donate de Petrarca nu se află aici. Donaţia a avut loc in 1362, cărţile au fost acceptate de Republică, au stat de la inceput in casa pe care Serenissima i-a dat-o lui Petrarca, in semn de respect, iar Petrarca le-a păstrat tot restul vieţii. Doar că el nu a locuit decăt cinci ani in Veneţia, după care a plecat la
