Julian Barnes, "Arthur & George", traducere de Virgil Stanciu, Editura Nemira (tel. 021/224.10.08), 672 pag.
Dintre scriitorii englezi contemporani, pe Julian Barnes il admir cel mai mult. Sunt intr-un fel indragostita de el. M-a sedus cu "Papagalul lui Flaubert", i-am citit apoi toate cele zece carti publicate in seria de autor de la Nemira si nu incetez sa ma minunez de capacitatea lui de a experimenta, parca pentru propria placere, structuri, stiluri si teme atat de diferite de la un roman la altul, dar si in volumele de eseuri. Constante sunt doar subtilitatea, ironia, felul deloc ostentativ in care propune teme majore de meditatie. Asta face si in "Arthur & George", un roman solid construit si documentat, un amestec original de biografie, reconstituire a epocii edwardiene, din primul deceniu al secolului Xx, si ancheta detectivistica. In subtext, pune din nou si din alte unghiuri problema identitatii britanice, care l-a preocupat si in romanul "Anglia, Anglia", si in volumul de eseuri "Scrisori din Londra". Barnes si-a construit acest al zecelea roman pornind de la un fapt divers real, "afacerea Edalji", o eroare judiciara asemanatoare "afacerii Dreyfus" din Franta, dar ramasa obscura. Intr-un interviu, romancierul spunea ca l-au frapat punctele comune ale celor doua cazuri: un delict grav - spionaj, pentru francez, mutilare repetata de animale pentru englez; un aspect rasial - Dreyfus era evreu de origine, Edalji era fiul unui indian pars; ambii acuzati sunt condamnati la inchisoare grea, desi nu sunt vinovati, si in apararea fiecaruia intervine cate un scriitor celebru, declansand scandaluri publice de mare ecou: Zola in Franta, Arthur Conan Doyle in Marea Britanie. Caci Arthur cel din titlu e chiar parintele lui Sherlock Holmes, iar George (Edalji) - stearsa victima careia scriitorul, ajuns un membru de vaza al establishment-ului, se straduieste p
