Ispita de a confrunta oraşul cunoscut cu viaţa care s-a desfăşurat odinioară în acelaşi loc ne face să-l urmăm mai departe pe Émile Guimet în plimbarea lui prin capitala Principatelor Unite. Privirea turistului cultivat ştie la ce să se oprească: "Admirăm deci dintr-o aruncătură de ochi repezită, aproape din goană, fermecătoarea biserică Stavropoleos, care pare cu totul părăsită şi care este o adevărată bijuterie de arhitectură românească, un amestec de bizantin, de gotic şi de arab. Mitropolia este aşezată pe o colină care domină oraşul. Vederea de pe platforma care o înconjoară e într-adevăr magică: oraşul apare radios, alb şi luminos, împresurat de livezi şi grădini, ridicînd spre cer clopotniţe româneşti deasupra cupolelor ruseşti strălucitoare... Interiorul catedralei e foarte mic, strîmtat de trei iconostase succesive. Printre sculpturile lor se zăreşte în fund preotul care slujeşte în partea luminată, pe cînd restul bisericii e foarte întunecat". Pe acelaşi deal, Guimet a ajuns la uşa Camerei Deputaţilor, "o baracă de scînduri în care se face mare gălăgie, s-ar zice o vînzare la licitaţie, fiindcă se aud urlete sălbatice aşa cum strigă agenţii la Bursă... Aceşti domni discutau cu vigoare dacă e nevoie de o cale ferată de la Bucureşti la Giurgiu. Muzeul abia s-a terminat. Totuşi, remarcăm colecţia de antichităţi donată de generalul Mavros şi frumoasele vase din aur masiv găsite, cu puţină vreme în urmă, într-un mormînt la Pietroasa, lîngă Buzău. Aceste tipsii împodobite cu pietre preţioase, aceste cupe, aceste vase cu forme elegante dau o idee foarte măgulitoare despre arta românească din Evul Mediu. În muzeu există şi o expoziţie de pictură. Toate tablourile sînt pictate de români şi într-adevăr sînt printre ele lucrări destul de bune".

Cu un birjar muscal, la Şosea, "o grădină destul de frumoasă, traversată de drumul către Transilvania. Trăsuri bin