Sorin Ionita: "Cu cateva saptamani in urma, prestigiosul saptamanal "Newsweek" publica un grupaj despre febletea brusca pentru cultura Gypsy ce a cuprins Occidentul, cu muzica, filme si piese de teatru inspirate din viata acestei vechi etnii".
E doar un exemplu dintr-o lunga serie: de la Paris la Londra, apoi pana la New York, salile de concert si cluburile freamata azi pe ritmuri neo-gitane, produse de valul proaspat de trupe din Europa de Est, dupa ce, in Vest, mediul social care producea aceasta cultura s-a stins cu decenii in urma.
De cand cu Kusturica, Balcanii insisi au ajuns la moda, iar comunitatea si limba romanes sunt percepute (corect) ca parte din identitatea regiunii. Apar pe banda carti cu titluri precum „Calatoria de 1.000 de ani”, aluzie la data probabila a sosirii rromilor in Europa, sau - inevitabil - „Gypsy Caravan”.
Unii compara chiar renasterea artistica de acum cu revolutia jazz in anii ‘20-’30, paralela incurajata si de faptul ca dezrobirea tiganilor in Europa de Est s-a petrecut cam in acelasi timp cu abolirea sclaviei in SUA (in Romania, cu doi ani mai devreme)
Daca-i asa, ne izbim aici de un mare paradox.
Elitele Occidentului gusta cultura Gypsy, care este indisolubil legata de un anume mod de viata - dar, atunci, cum se face ca simultan ridica bariere de vize ca sa-i tina cat mai la distanta pe cei care practica de-adevaratelea acest stil de viata? Adica, vrem pe scena sau ecran muzica, obiceiurile si felul lor de-a fi, dar sa nu cumva sa-i vedem pe strada, ca-i saltam si ii punem pachet la avion, direct in Balcaniul de unde au venit.
Muzica lor e cool, dar s-o cante Goran Bregovici si alti artisti cu permis valabil de rezident si analizele la zi; eventual, din cand in cand, aducem Haiducii din Clejani, sub stricta monitorizare. Insa comunitatea rroma sa faca bine si sa
