Pentru că am primit sugestia unui cititor de a vizita pizzeria Rossi, am hotărât să-i fac acestuia pe plac. A fost prima dată când am intrat în acest local şi cred că şi ultima.
Am intrat în cârciumă şi am încercat să îmi dau seama cam care ar fi zona pentru nefumători, dar nu m-am dumirit. Aşa că am ocupat o masă în colţ, încercând să am o vedere de ansamblu. În trecere, luasem un meniu de pe altă masă, că pe aia la care mă duceam eu nu văzusem.
În timp ce consultam meniul, surprizele veneau una după alta. Admiram multitudinea de sortimente de pizza şi mă opresc la „prosciuto funghi“. Privesc ce conţine: sos de roşii, şuncă de Praga, ciuperci şi mozzarella. Încep să fac presupuneri: ori au tradus greşit prosciuto cu şuncă de Praga, ori nu fac diferenţa între ele. Mai mă uit şi la alte sortimente care conţineau în denumire termenul prosciuto. Aceeaşi chestie, şuncă de Praga. OK, asta e. Observ un tunning la pizza, opţiunea extramozzarella, şi zic să o încerc. Şi la pizza zic să încerc un vin. Nu italienesc neapărat, dar nu văd în meniu pagina cu vinuri. E clar, am nimerit eu un meniu incomplet, dar mă va lămuri chelnerul.
A apărut o fată într-o fustă mini de blugi şi cu un maiouţ, articole care nu prea ajungeau unul la altul. Asta e moda. Şi aşa i-am admirat fetei operaţia de apendicită ori de câte ori
mi-a apărut în câmpul vizual. Am încercat să îi explic scopul vizitei mele, dar nu am reuşit. Ţipa scula de cântat din local de nu te înţelegeai cu cel de lângă tine. Nici nu cred că era vreo superinstalaţie, că deja bârâia supărător. O mână prietenoasă a redus hărmălaia şi am început dialogul cu fetiţa. Îi explic despre foamea mea şi dorinţa de pizza cu muuultă mozzarella şi despre meniul meu de ghinionist, din care lipseşte pagina de vinuri. Fata îmi explică binevoitoare că meniul e complet din punct de vedere al paginilor, dar că localul n
