Catalin Mihuleac Teribila panarama a mai iesit vara asta cu fotbalistul roman Cristi Chivu, care dorea sa-si mute serviciul ba la Realul din partile Madridului, ba la rivala Barcelona, ba la Internazionale din Milano. Chivu, facut sandvis gustos intre doi impresari mult prea ahtiati dupa hartia milioanelor de Euro, a jucat la trei capete, aducand putin cu un candidat la insuratoare foarte sigur pe el, care invarte pe degete trei fete cu zestre considerabila, jucandu-se cu sentimentele lor fragile.

Fotbalistul roman lasa la un moment dat impresia ca s-a retras de piata maritala, neluand nici una din cele trei echipe de nevasta, neintelegerea izvorand, pare-se, de la trusou si de la contractul marital. Pana la urma, risca sa revina cu coada intre picioare la vechea lui echipa, mai saraca decat fiecare din cele trei variante, de care era si plictisit pana-n gat, reciproca fiind si ea valabila. Si chiar daca, in cele din urma, fotbalistul si-a pus pe capsorul sau odihnit pirostriile milaneze, impresia finala a fost ca si-a dat tare de tot cu stangu-n dreptul.

Bineinteles ca toata povestea asta cu transferul lui Chivu n-ar fi ajuns atat de agasant de plictisitoare, daca n-ar fi fost invartita si rasinvartita, pana dincolo de limita nervilor, prin ziare, radiouri si televiziuni, manate si ele-n lupta de aceeasi foame dupa hartia milioanelor de Euro, aduse de audientele record. Chivu pleaca, Chivu se transfera, Chivu se transforma, Chivu isi schimba echipa, Chivu isi schimba gagica... Chivu si iar Chivu.

In tot cursul transferului imaginar al lui Chivu, judecand dupa amploarea data evenimentului, am avut deseori senzatia ca insusi sfantul Papa, jucator de baza in echipa crestinismului, e pe cale sa-si schimbe echipa, transferandu-se ba la budhism, ba la sintoism, ba la o alta formatie rivala din campionat.

Catalin M