- Zoltán Bela, pictura, 30 de ani:
Reperele mele stilistice se incadreaza in realism, dar un realism zen, cu zone tasiste. Reperele artistice pot fi gasite atit in muzee, cit si in ateliere. Un maestru in atelierul caruia sa invat nu am avut. Maestrii care mi-au influentat pictura au fost mai multi de-a lungul anilor. Nu apartin unei scoli de pictura si nici nu sint de acord cu astfel de categorisiri stricte. Acum 6 ani, cind am absolvit facultatea, trebuie sa recunosc ca simteam o greata fata de intreg sistemul educational artistic romanesc, dar acum m-am mai maturizat.
Este oarecum normal ca societatea sa fie in echilibru cu arta unei tari. Este trist, insa, ca dupa 17 ani de la eliberare sa nu avem un sistem institutional artistic bine pus la punct, sau deloc. Scoala este cam la fel ca Uniunea Artistilor Plastici: un dinozaur, iar galeriile serioase – putine la numar. Expozitii bune de arta contemporana in Bucuresti foarte rar poti vedea. Asa a fost de sute de ani, Romania, la granita dintre Occident si Orient. Am fost de multe ori plecat din tara, dar nu definitiv. Viata isi are fagasul ei si nu cred in plecatul de dragul de a pleca.
Da, mi-a fost recunoscut talentul in Romania, dar este foarte greu sa traiesti din arta la noi. Nu cred ca estul alearga in directia vestului. Este normal, mai ales acum, in 2007, si dupa aparitia internetului, ca arta sa circule mai usor decit inainte. Curentele si influentele dinspre Vest sa treaca si pe la noi in Est. Nu este normal sa iti pierzi identitatea nationala de dragul modei. Este un cistig ceea ce se intimpla acum cu libera circulatie a artei, dar si o pierdere, daca nu ai o personalitate puternica.
Ca o concluzie: este de la sine inteles ca, dupa 50 de ani de comunism, sa fie nevoie de timp si mare efort ca arta romaneasca sa fie recunoscuta in Vest, dar trebuie sa se puna la pun
