Raspuns-completare la articolul dlui Ovidiu Simonca Titularizarea nimanui, aparut in Observator cultural nr. 382, din 26 iulie 2007
Intrebari-cheie: De ce sint atit de multe catedre ocupate de suplinitori? De ce absolventii cei mai buni nu vin in invatamint? De ce si cei care intra in sistem pleaca in mare viteza?
Tocmai ai terminat facultatea si te duci la titularizare. Sa zicem ca esti bun, ai luat o nota mare la concurs; catedrele disponibile nu sint cine stie ce, dar macar exista; te titularizezi intr-un oras din judetul tau (esti fericit, nu esti profesor de tara).
Vrei neaparat sa faci invatamint, e visul tau din copilarie, esti bun la asta, o stii din facultate cind ai facut practica pedagogica si uitai de toate cind erai in clasa, la catedra, printre ei, elevii. Lumina din ochii copiilor iti da energie, stii asta, iti devin prieteni, se uita la tine ca la un star rock. Nu conteaza ca o sa ai salariul mic, vezi tu, o sa te descurci cumva, lucrurile or sa se mai schimbe si in tara asta. Bun. Te duci la post in orasul X, tu locuiesti in orasul Z, resedinta de judet.
Faci naveta zilnic. De ce nu stai in X? Pai, n-ai apa calda, n-ai caldura, in general n-ai mai nimic. Vii acasa zilnic, macar sa-ti vezi familia, prietenii, sa iesi intr-un bar civilizat, cu toaleta in interior, sa stii ca ai pe-aproape o biblioteca, o universitate, un teatru, o filarmonica, prezente linistitoare pentru intelectualul care crezi ca esti. Trece un an. Trec doi. Salariul tau acopera fix cheltuielile de transport (care nu ti se deconteaza) si cam ce maninci zilnic, pe drum. Dupa doi ani te intrebi: „Eu ce fac aici? Cu ce m-am ales dupa astia doi ani?“. Cu doi ani vechime pe cartea de munca. Recunoasterea calitatilor? Aiurea! Nu mai poate sistemul de calitatile tale. Sarac ca anul asta si ca de cind sint, n-am fost niciodata. Ce fac 90% din
