Suprimarea unei singure gene cardiace pare a mări speranţa de viaţă. Cel puţin asta au constatat cercetătorii americani în urma unor studii efectuate pe şoareci de laborator. Aceasta poate constitui o nouă pistă în cercetările pentru antiîmbătrânire.
Până acum, cercetările în acest domeniu s-au axat pe restricţia calorică sau înfometare. Noua pistă a fost depistată întâmplător, deoarece oamenii de ştiinţă căutau o rezolvare pentru bolile de inimă. În timpul cercetărilor, specialiştii de la New Jersy Medical School de la Universitatea de Medicină şi Stomatologie New Jersey din Newmark au reuşit să obţină un şoarece modificat genetic care mănâncă mai mult, cântăreşte mai puţin decât şoarecii obişnuiţi, îmbătrâneşte mai puţin şi trăieşte cu aproape 30 la sută mai mult, potrivit BBC online.
Surprinzătoarele rezultate au fost obţinute după ce şoarecele respectiv a pierdut o singură proteină, denumită AC5. Fără această proteină, organismul pare mai puţin predispus la a răspunde efectelor adrenalinei, devenind şi mai rezistent la unele forme de stres.
Cercetătorii Stephen Vatner şi Junichi Sadoshima de la New Jersy Medical School au constatat că şoarecii fără proteina AC5 aveau o inimă mai rezistentă, dar mai târziu au observat că, în plus, aceştia trăiau mai mult.
Potrivit BBC online, cercetătorii susţin, în lucrarea publicată în revista Cell, că şoarecii modificaţi genetic în acest mod au o viaţă mai lungă şi nu suferă pierderea de masă osoasă sau deteriorarea cardiacă asociată cu îmbătrânirea.
Oamenii de ştiinţă nu ştiu cum au apărut aceste modificări, dar bănuiesc că este ceva legat de răspunsul organismului la aşa numitul stres oxidativ. Şoarecii mutanţi mănâncă mai mult şi, totuşi, cântăresc mai puţin, mai ales când înaintează în vârstă, spre deosebire de şoarecii normali care trăiesc în condiţii similare.
Cercetătorii spun că lipsa
