Desi din 2004 pana in prezent analistii media vorbesc despre o binevenita "eliberare" a presei de oprelistile, barierele si cenzura politica ajunse la apogeu in perioada 2003 - 2004, noua lipsa de complexe a presei pare sa aiba, din pacate, si niste efecte secundare nedorite. Un caz sugestiv in acest sens este scandalul care de o saptamana face furori, legat de pretinsa corespondenta amoroasa dintre ambasadoarea Romaniei in Mexic, Manuela Vulpe, si diplomatul Teodor Baconschi, consilier prezidential, scandal izbucnit, culmea coincidentei, exact cu cateva zile inainte ca Baconschi sa fie numit ambasador in Franta. Faptul ca informatiile in acest sens au venit "pe surse", pentru ca era vorba de publicarea unei corespondente private, de violarea secretului corespondentei si de nerespectarea unor minime reguli deontologice, a redeschis subiectul limitelor si responsabilitatilor impuse de jurnalismul de investigatie. Cu atat mai mult cu cat in ultimii doi ani, poate si ca urmare a relaxarii temporare a legislatiei in ceea ce priveste insulta si calomnia, au aparut, sub "camuflajul" jurnalismului de investigatie, materiale neverificate suficient, facute "cu tendinta" sau "servite" din partea unor oameni interesati, una dintre tintele predilecte ale acestui gen de "jurnalism" fiind fostul ministru al Justitiei, Monica Macovei, care a fost prezentata, pe rand, cand in postura de consumatoare de bauturi alcoolice, cand ca fost "procuror sovietic", fara ca, ulterior, informatia sa se confirme cert. Imposibilele autocritici

In contextul in care, prin "bombe de presa" neverificate sau rau intentionate se poate prejudicia iremediabil imaginea unei persoane, organizatiile non-guvernamentale de profil au atras nu o data atentia asupra pericolului pe care il poate reprezenta lipsa de responsabilitate a unui ziarist de investigatie. Adesea insa chiar o parte a presei a rem