Devenit o componentă a mobilierului stradal, molozul este pâinea cărăuşilor, gata să-l depoziteze pe unde apucă Indiferenţa, birocraţia şi atitudinea de tipul "Cum să plătesc şi
Devenit o componentă a mobilierului stradal, molozul este pâinea cărăuşilor, gata să-l depoziteze pe unde apucă
Indiferenţa, birocraţia şi atitudinea de tipul "Cum să plătesc şi pentru moloz?" au făcut ca spaţiile verzi şi trotuarele Bucureştiul european să se transforme într-o groapă de gunoi. Acţiunile de salubrizare în forţă au devenit în ultimii 17 ani doar un instrument de colectare "cu profit" a capitalului electoral. În realitate, puţini au simţul curăţeniei în locul public.
Pentru ridicarea molozului provenit din construcţii sau demolări, procedura e în aparenţă simplă. În cazul asociaţiilor de proprietari, se anunţă administratorul, care trebuie să ia legătura cu o societate de salubrizare. În funcţie de cantitatea de gunoi care trebuie transportată, firma trimite un container, precum şi o factură, astfel încât solicitantul să nu fie pus deloc pe drumuri.
Toate bune şi frumoase, însă până şi reprezentanţii acestor firme recunosc metoda prin care se poate fenta calea oficială şi civilizată de depozitare a gunoiului.
De ce să plăteşti, când există şi alte metode?
"Ei ne spun că au de aruncat cel mult doi metri cubi. Atât le facturăm, însă restul de moloz este transportat fără acte, cu diferite mijloace de transport, şi este depozitat în câmp", a explicat Ionel Ciuclea, director la Supercom, firma care asigură salubrizarea în sectorul 2. El adaugă că tentaţia de a fraieri este mult mai mare pentru unii, decât să respecte un contract. "Dacă o firmă de construcţii merge cu maşina spre groapa de gunoi, îi este mai uşor să se oprească în câmp şi să lase acolo molozul, pentru că taxa de depozitare la groapă este de 12 euro pe tonă", a mai spus Ciuclea