Rusii s-au dat la fund, in marile inghetate, si si-au plantat drapelul undeva spre Polul Nord, sub gheturile internationale. Cele despre care comunitatea celorlalte tari credeau ca sunt ale tuturor. Ei bine, nu. Colonizarea submarina incepe. Noua, povestea asta, deocamdata stiintifico-fantastica, ne aminteste de brusca "populare" a Insulei serpilor, o stanca din Marea Neagra, care ne apartinea de drept, fiind "imprumutata" de "marea Uniune Sovietica" imediat dupa razboiul trecut. Atunci, aceasta putere totalitara a mai "imprumutat" si alte teritorii, mult mai semnificative, alcatuind din toate la un loc "lagarul pacii". O pace sovietica, ale carei antene s-au intins zilele trecute pana pe sub Oceanul Inghetat de Nord. Pace sovietica foarte apta sa provoace un nou razboi. Deocamdata rece de tot, date fiind temperaturile locului. (As spune locatiei, dar nu au inca acte de inchiriere si nici nu dau semne ca le vor cere cuiva vreodata.) E drept, colonizarile rusesti de dupa al doilea razboi mondial s-au facut cu acceptul tacit al aliatilor democrati si la lumina zilei. Pe deasupra Pamantului, cu alte cuvinte. Cumva tot pe deasupra Pamantului se face si noua extensie teritoriala a Rusiei, chiar daca acest deasupra e foarte dedesubt. Un raspuns demn de logica si impertinenta acestei puteri a si fost dat: n-au pus si americanii drapelul lor cu stele pe Luna?
Pe vremea regimului comunist, am primit, batut la masina, un articol al lui Mihai Eminescu, intitulat sugestiv "Inaintarea Rusiei". Ce scria acolo isi poate imagina orice om care stie cat de cat istoria nefalsificata a acestei parti de lume. Am regasit paginile batute la masina si mentiunea anilor cand ar fi scris poetul acest articol: intre 1870 si 1879. Mihai Eminescu era convins ca "Imparatia Ruseasca nu este un stat, nu este un popor, este o lume intreaga, care, negasind in sine nimic de o maretie intensiva, c
