- Raluca Ungureanu, sculptura, 32 de ani
Sigur, repere stilistice ai si cind esti format, dar atunci le ai mai mult sub forma de „simpatii“ pentru o anumita zona: artist, culoare, forma, miscare. Astfel de simpatii am pentru arta neagra, arta mexicana, arta primitiva. Cel mai important este sa preiei notiunile de baza care se vehiculeaza si sa le adaptezi la propriile tale cerinte... dupa care depinde numai si numai de tine si de cit timp acorzi cercetarii in domeniu si cred ca asta se intimpla in toate artele. Depinde de noi cum stim sa ne strecuram si sa ne facem vazuti. Ma fascineaza uneori felul artelor primitive de a stiliza si de a gasi formula cea mai simpla de a reprezenta acel ceva foarte mult, pe care ei aveau sa il spuna si il aveau de facut cu mijloace atit de simple. Adica o poveste intreaga spusa prin prin citeva „gesturi“. Ai putea sa imi spui ca asta face tocmai arta contemporana; da, poate, uneori. Dar alteori eu simt ca lipseste ceva, un nu stiu ce anume, care da particularitatea fiecarui experiment in parte. Uneori totul e atit de greoi, incit am impresia ca in Romania nimeni nu mai e interesat de nimic si asta se vede incepind de la galerii si muzee pina la mersul pe strada. Publicul se poate sa nu mai aiba rabdare sa vada ceva; dar care public?!!
Noi nu mai avem public, din cite am observat eu, cred ca e o mare deziluzie. Si e tare pretentios spus public de arta in Romania. Si totusi exista creatie artistica, pentru ca unii artisti nu pot trai altfel si putin le pasa cine vede si cine nu arta lor, iar ceilalti se amagesc ca poate odata si odata trece un colectionar... iar cei mai mici, cu elan, incearca. Nu sint rea... ci realista.
Da, inteleg maestri ca repere, asa cum este Neculai Paduraru pentru mine. Maestrii au rolul ca la un moment dat sa te scoata din perioada de stagnare si sa-ti dea asa-zisul „sut“. Daca
