Tot rasfoind prin carti ingalbenite de vreme, am descoperit un volum semnat C. Banu, cu un titlu ce mi-a stirnit curiozitatea: Gradina lui Glaucon sau Manualul bunului politician, aparut in 1937 la Fundatia pentru Literatura si Arta „Regele Carol II“. Fondator al revistei Flacara, in 1911, si unul dintre cei mai reprezentativi membri ai partidului National Liberal din perioada interbelica – prim-redactor la Vointa nationala, director la Viitorul, apoi ministru al Artelor si Cultelor (1922 – 1923) –, Constantin Banu era o prezenta constanta in presa interbelica, semnind adeseori cu pseudonime, dintre care cel mai adesea reveneau Glaucon si Mefisto.

„Insemnari dintr-un jurnal fara data“ sau „observatiuni in legatura cu oamenii si cu intimplarile in mijlocul carora am trait“, cele 797 de secvente ale acestei colectii de aforisme si schite caracterologice se inscriu in buna traditie a Aforismelor lui Montaigne. Observator atent al scenei politice, C. Banu este un moralist cu simtul umorului, niciodata indigest, cultivat si lucid. Multe din observatiile sale dau impresia astazi, la saptezeci de ani de la data aparitiei, ca autorul lor este contemporan cu noi.

Cit despre intelesul acestor insemnari, autorul il lasa „pe seama cititorilor obisnuiti sa descopere un tilc chiar acolo unde nu este nici unul“. Cititi si judecati:

E mai multa necesitate sufleteasca la cel care linguseste decit la cel care se lasa lingusit. (XXI)

Ca si astrele, lichelele sint de toate marimile. Sint lichele marunte, pierdute in pulberea anonimatului. Te izbesti de ele la fiecare pas. Te lingusesc, se gudura, primesc cuvintul brutal si dispretuitor ca o binefacere, te cuceresc prin persistenta, prin nedemnitate si servilism. Va sufla vintul interesului intr-alta parte? Nu numai te vor parasi, dar te vor scalda in talazuri de birfeli si te vor lovi fara niciun f