Unul dintre cei mai longevivi patriarhi, Prea Fericitul Parinte Teoctist s-a aflat in fruntea Bisericii Ortodoxe Romane timp de 21 de ani. Fiu de tarani moldoveni care a intrat de la o virsta frageda in viata monahala, Parintele Patriarh Teoctist a urcat toate treptele ierarhiei bisericesti, pastorind in vremuri grele, de prigoana a credintei crestine.
In pofida vicisitudinilor, el a stiut, insa, cu rabdare si intelepciune, sa conduca aceasta „corabie“ a Bisericii si, prin Harul Sfintului Duh, sa razbata prin mereu-involburata „mare“ a istoriei, ca sa-si implineasca misiunea incredintata ei de Mintuitorul Iisus Hristos. A murit la 92 de ani, dupa mai bine de 45 de ani de slujire arhiereasca. Dupa 21 de ani de patriarhat, el ne lasa mostenire o Biserica pe care ne-o dorim puternica, prin harul lui Hristos si vrednicia credinciosilor, dar care, din pacate, nu este scutita de incercari. Miscari schismatice si sectare – cum ar fi biserica paralela a preotului caterisit Preoteasa, autointitulat „mitropolit“ – au proliferat la adapostul cumsecadeniei si al batrinetilor Patriarhului, din pricina incompetentei, dezinteresului si lipsei de loialitatea fata de Biserica lui Hristos a celor ce aveau atributii in acest sens; o Biserica pe care romanii o asaza totusi pe locul cel dintii intre institutiile din tara in care au incredere. Si la acest prestigiu au contribuit imens dragostea de oameni si intelepciunea cu care a pastorit Patriarhul. El a avut un rol esential in initierea si organizarea vizitei istorice a Papei Ioan Paul al II-lea in Romania, in perioada 7-9 mai 1999. A fost un moment important pentru evolutia postcomunista a Bisericii si mai ales a tarii: prima vizita a unui Papa intr-o tara majoritar ortodoxa. Daca acesta a fost momentul sau de glorie, cum tot auzim in ultima vreme, trebuie spus ca marea tristete cu care a plecat in mormint Patriarhul rami