Ultimul raport asupra inflatiei a fost asteptat cu interes din mai multe motive: efectele secetei asupra preturilor (asa cum sunt vazute de banca centrala), consecinte posibile ale alegerilor politice in 2007 si 2008, impactul probabil al executiei bugetare in a doua parte a anului, mersul deficitelor externe etc. Raportul ofera informatie utila si teme de analiza serioase.

Mersul mai bun decat cel anticipat al dezinflatiei se datoreaza in larga masura aprecierii masive a leului in prima parte a anului (ca si in 2006) si acest fapt este subliniat in document. Guvernatorul Mugur Isarescu, Banca Nationala au de ce sa zambeasca, mai ales ca aducerea inflatiei anualizate la sub 4% se face dupa ce in august 2005 s-a decis trecerea la "tintirea inflatiei" (inflation targeting) ca mecanism de politica monetara. Succesul in dezinflatie, in opinia mea, isi are originea intr-o combinatie de conditii interne si externe favorabile si o viziune pragmatica asupra gestionarii politicii monetare. Asa cum am anticipat cu cativa ani in urma banca centrala nu avea cum sa nu recurga, in fapt, la o forma moale (soft) de tintire a inflatiei, care sa tina cont de conditionari structurale puternice; ma refer la transmisia monetara precara, lichiditate excesiva in piata ce este controlata si prin mijloace cantitative (ex: coeficient inalt de rezerve obligatorii minime). Aceste conditii structurale sunt ilustrate de frecventa discrepanta majora intre rata de politica monetara si dobanzile efective din piata, care nu lasa loc la comentarii. Dar in ultima instanta, ce conteaza este ca BNR sa-si amelioreze procedurile de politica monetara, conditiile structurale sa tranziteze spre ce faciliteaza mecanismul de tintire a inflatiei in Romania.

Mai jos ma refer nu la alte chestiuni strict de politica monetara. Fiindca analistii si lumea politica au asteptat sa auda opinia BNR privind