La peste trei cincinale de capitalism, impas: marunta expozitie dedicata (re)evaluarii comunismului pe care o gazduieste, cu apatica bunavointa, Muzeul National de Istorie n-am putut-o gusta decit ca salciu, ca loc geometric mocirlos al unor clisee imagistice repetate si expuse indigest. Ca propunere/legitimare teoretica, daca va fi existat vreuna, si singura motivatie care ne intereseaza aici, trebuie spus ca expozitia evoca precis dulcegaria political correctness-ului oarecare, al sincretismului pueril care-i nutreste, la greu, pe proletarii actualitatii: al bucuriei jenante si electoral recunoscute, la intervale, de a fi cetatean al urbei, tarii, continentului, planetei.
Sa ne explicam aceasta (luare de) pozitie: dl Marinica de la IMGB, vesnic lucrator la stat si care in continuare fenteaza toata saptamina asteptind vinerea scurta sa plece acasa, la tara, la „paminciorul lui drag“, e foarte fericit sa se stie egalul dlui P. (Plesu, Patapievici, Preda…). Cu neputinta de lamurit fostul tovaras/ om al muncii ca doar in virtutea unei conventii legale exista aceasta egalitate si nicidecum ca destin propriu, ca vocatie. Taind apele, sa spunem ca deosebirea este una de constiinta: dl P. stie ca este „ilegitim“ sa atace un nivel strain de competenta, insa dl Marinica e convins ca, la o adica, ar sti el nu doar sa vorbeasca, da’ si sa scrie mai bine ca astia… E atit de linistitor si securizant sa crezi ca, fiindca pe Canal ai impartit, odata, aceeasi muncitoreasca lopata sau latrina cu intelectualul Razvan, sub secera si ciocanul partidului, esti, de fapt, egalul lui…
Ca atare, dl Marinica e voios sa poata vedea, in AD 2007, expozitia dedicata Comunismului: ea ii aduce aminte de tinerete.
Si priveste cu reinnoita mindrie de brigadier acel film dedicat Realitatii si propagandei, unde Ceausescu e cam prea vorbaret, dar altfel – ce costum fru