Stefan Luchian a revenit in topurile pietei de arta dupa ani in care a fost refuzat de colectionari sau in care nici macar nu i s-a rostit numele la licitatii. De acum inainte, in cazul lucrarilor importante ale lui Stefan Luchian, negocierile vor incepe de la 30.000 de euro.
La sfarsitul lui 1995, o panza a lui Luchian atingea un pret ce parea greu de depasit: Tarani pe camp a fost adjudecata cu 20.000 $ (plus taxe). Anul urmator, tot Luchian schimba topul vanzarilor. Pentru panza Galbenele s-au platit aproape 30.000 $ (plus taxe), pret ce nu a mai fost depasit decat de o lucrare a lui Andreescu si de mai multe uleiuri ale lui Grigorescu. De la un an la altul, insa, Grigorescu a devenit preferatul colectionarilor si aproape a monopolizat topul. Apoi au venit pe piata serii de lucrari semnate Pallady, Petrascu si Tonitza, care, in cele din urma, s-au impus. In 2003, Luchian a iesit din topul celor mai bine vandute lucrari de arta de pe piata.
Au fost ani, 2002, 2004 si 2005, in care nu a fost cumparata la licitatie nicio lucrare a pictorului de la Botosani. In 2003 s-a vandut doar o pictura, cu 12.200 euro. Luchian a ramas intr-un fel de anonimat de piata. Practic, intre 1995 si 2005 s-au mai scos la licitatie doar trei uleiuri, trei acuarele, doua pasteluri si cateva desene. La moda au fost Cheller, Schweitzer Cumpana, Baba... Posesorii de Luchian sunt probabil conservatori si nu renunta nici in ruptul capului la lucrarile lor. Pe de alta parte, nici comerciantii nu au antrenat piata in jurul acestui nume. In mod ciudat, lucrari importante ale lui Luchian, cu provenienta declarata, au fost refuzate: pastelul Crizanteme, din colectia Max Manolescu, evaluat la 16.000 euro, nu a fost cumparat in februarie 2005. A fost refuzata si o serie de patru schite pentru Biserica din Alexandria, cu insemnari olografe. Cuvintele colectionarului Al. Bogdan Pitesti, cita
