Ceea ce nu se spune despre mineriade: ar fi putut fi si mai rau de atit. Finalizarea unei parti din dosarul mineriadei din 1990 si trimiterea in judecata a generalului Mihai Chitac, fost ministru de Interne, ne aduce in fata nu numai "vinovati" si "victime", ci si un episod din istoria recenta. O mie de persoane retinute de fortele de ordine, patru morti si zeci de raniti la intimplare, prin impuscare, de regula in spate, in timp ce fugeau. In septembrie, cind va incepe judecarea efectiva a lui Chitac, un aspect trebuie lamurit: traseul deciziilor. Desi nu putem sti ce va contine dosarul trimiterii in judecata a lui Ion Iliescu, o serie de elemente disparate, aparute in presa ori puse la dispozitie de Emil Constantinescu, arata ca deciziile au fost luate direct de fostul sef de stat. A fost o operatiune militara, cu concursul diversionist al serviciilor secrete, indreptata impotriva unor civili. Mina in mina, institutii si persoane care ar fi trebuit sa se opuna au actionat la o comanda unica si abuziva a lui Ion Iliescu.

Ceea ce nu se spune despre mineriade: ar fi putut fi si mai rau de atit. Minerii au fost doar solutia alternativa, soft, acoperitoare la care a recurs Iliescu, dupa ce a observat rezerva initiala a generalilor armatei. Departe de a-l scoate erou pozitiv in acest plan, ce s-ar fi intimplat daca generalul Vasile Ionel, seful Statului Major General, si cercurile militare ar fi acceptat implicarea asumata, deplina a armatei in represiune, cu munitie de razboi, inca de la inceput, cum a cerut Iliescu? Nu putem decit sa ne gindim ca in fruntea tarii s-ar fi instalat un regim militarizat, sub comanda directa a presedintelui. Prin urmare, dintr-o perspectiva mai optimista, am putea privi mineriada din 1990 ca varianta cea mai putin rea posibila intr-o conjunctura in care seful statului nu avea inhibitii, poate doar formale, de a-si consolida regimul. M