Ca patron al celor două afaceri, dacă vrei să creşti profitul (şi chiar şi salariile), ai două soluţii. Prima: cauţi imigranţi economici. A doua: iei oameni de la cea de servicii şi-i angajezi in producţie la ciorapi. Şi planifici mai bine munca celor din servicii.
Cam asta e dilema guvernului. Şi aşa ar trebui să discutăm despre concedierile din administraţie, fără bocete şi fără populism. Piaţa muncii e strangulată de lipsa de oameni. Iar administraţia ii ţine acolo, cu salarii mici, insă cu o promisiune mai valoroasă decăt ne inchipuim noi, ăştia care trăim pe sărmă: siguranţa locului de muncă.
De aproape 20 de ani, romănii s-au obişnuit să caute un adăpost la serviciu, nu o oportunitate de a creşte - profesional şi material. Generaţia care munceşte (decreţeii şi cei mai tineri decăt ei) trage după ea ghiuleaua generaţiei care s-a obişnuit să stea (cei care au apucat să "muncească" un deceniu sub comunism). O generaţie care
s-a repliat in administraţia de stat, reuşind in ultimii ani să genereze chiar şi salarii mai mari, mai ales prin ministere şi diverse regii. Insă mai mulţi funcţionari şi mai bine plătiţi nu inseamnă mare lucru, dacă eficienţa scade. Iar eficienţa administraţiei e aproape nulă in afara zonei luxuriante a şpăgii.
Tocmai de aceea cred că trebuie să golim birourile astea in care lumea stă şi aşteaptă creşterea economică a altora. Concedierile din administraţie ar avea efectul unei arteziene intr-o grădină topită de secetă: business-ul privat ar avea dintr-o dată de unde să angajeze. Business-ul privat, ăla cu ciorapi, maşini sau mobilă, are nevoie de oamenii care acum se bucură de securitatea slujbei in amorţeala cafelei de la 11 dimineaţa.
Sigur, ar fi o dramă. Se vor pierde tabieturi, obişnuinţe, căteva salarii (pănă ce găseşti altceva). S-ar putea inregistra chiar cazuri
