Adoptarea unei legi morale a lustratiei, niciodata inutila, risca insa sa indeparteze din vizorul justitiei si al atentiei publice imperativul condamnarii formale a Securitatii – o politie politica si criminala prin definitie si a varfurilor statului comunist. Este o realitate deceptionanta faptul ca, in 17 ani de la revolutia nefinalizata din decembrie 1989, Securitatea a ramas nepedepsita, iar gradatii acesteia misuna in Parlament, partide politice, alte structuri de stat si, bineinteles, in economie. Victimele "maniei" publice au fost chiar victimele odioasei institutii, venerabilii intelectuali Dan Amedeo Lazarescu, Alexandru Paleologu, Balaceanu-Stolnici si altii, iar adevaratii criminali nu au fost niciodata deranjati de justitie, desi acestia traiesc printre noi prea activi, iar cei din rezerva (?) se bucura de pensii de pana la 10 ori mai mari decat victimele lor sau restul populatiei, asa cum este cazul tortionarului, general in crime, Plesita.
Un Apel al GDS aducea in atentia opiniei publice pensiile exorbitante ale securistilor, cu propunerea imperativa ca acestea sa fie aduse la nivelul mediu general, alaturi de cele ale victimelor lor in viata. Este o propunere decenta, morala, pe care Parlamentul ar trebui sa o puna in aplicare printr-un act legislativ, cat mai urgent, daca se doreste intr-adevar intrarea in normalitate prin fapte.
Ceea ce asteapta insa opinia publica si dreptatea de la Justitie, Legislativ si Executiv, pentru aceasta parte dureroasa a trecutului nostru recent, este deschiderea unor procese punctuale in marile crime comuniste, incepand, de exemplu, cu procesul implicarii Securitatii in dosarul Europa Libera, pentru care exista deja o documentatie abundenta, mediatizata pe larg, se cunosc criminalii si victimele. Ar fi deci un dosar usor de instrumentat, cu martori credibili, iar securistul Plesita nu s-a sfiit sa recunoasca la