Un animal de companie în familie contribuie la echilibrul psihic şi la buna dezvoltare afectivă a copiilor O familie nu înseamnă întotdeauna numai doi părinţi, copii şi rude, ci de

Un animal de companie în familie contribuie la echilibrul psihic şi la buna dezvoltare afectivă a copiilor

O familie nu înseamnă întotdeauna numai doi părinţi, copii şi rude, ci de multe ori înseamnă şi unul sau mai mulţi necuvântători. Fie că sunt câini, pisici, papagali sau, mai nou, iguane sau tarantule, animalele de companie sunt un element foarte important pentru dezvoltarea psihică şi emoţională a copiilor şi un factor de echilibru pentru adulţi.

"Vreau căţelul ăla!", este imperativul invariabil al copilăriei. Dacă la început pasiunea celor mici pentru lumea animală se rezumă la observaţii inocente, dorinţa de a avea un animal de companie creşte odată cu vârsta. Paleta de opţiuni este din ce în ce mai mare: de la câini şi pisici până la papagali, peşti, şerpi, tarantule sau iguane, denumite generic, în ultimii ani, NAC ("Noile Animale de Companie").

La prima vedere, dorinţa pentru un animal de companie pare un capriciu al copiilor răsfăţaţi de societatea modernă de consum. Însă această nevoie de "viu" este generată, spun psihologii, din cauza modului de viaţă urban care îndepărtează copiii de viaţa în natură. Profesorul Hubert Montagner, neurobiolog şi cercetător la Institutul Naţional al Sănătăţii şi Cercetării Medicale (INSERM), explică faptul că un animal de companie exprimă de fapt nevoile afective ale copilului. Psihologii susţin chiar că un animal de companie este un veritabil indicator al stărilor emoţionale prin care trece copilul.

Profesorul Montagner împreună cu un colectiv de specialişti de la INSERM au studiat comunicarea dintre copii şi câinele familiei, care sunt parcă făcuţi unul pentru celălalt. "Caii, pisicile, dar mai ales câinii au