"La 1753, în ziua de Sf. Costandin, aflîndu-se Matei voevod la praznic la Mitropolie, în care vreme la Bucureşti venise un Capigibaşa să cerceteze de jalba ce dedese un Ştefănache medelnicerul la Poartă pentru Matei voevod, au început boierii greci, miniştrii numitului Domn, a se prigoni şi a împuta boierilor ţerii pentru jalba ce dedese acest Ştefănache. Mitropolitul ţerii, Neofit, ţiind partea boierilor români, de odată au poruncit să tragă clopotele şi, strîngîndu-se tot norodul Bucureştilor, a luat crucea în mînă şi a strigat: Urmaţi-mi!. Toţi boierii şi norodul au plecat după el, luînd cu dînsul şi doi boieri (...). Şi aşa, cu toţii mergînd la Capigibaşa, au adeverit jalba lui Ştefănache cum că este cu ştirea a toată ţara. Capigibaşa a dat ştirea la Poartă. Peste trei zile bolnăvindu-se Vlădica, şi chemînd doftorul, au mituit boierii greci pe acel doftor, şi, dîndu-i tari doftorii, şi-au ieşit Vlădica din minţi. Grecii pe loc au dat în ştire, cum că Vlădica, cînd au făcut aceasta, a fost nebun."

Episodul, relatat de Mihai Cantacuzino banul, surprinde rivalitatea dintre "boierii ţerii" şi favoriţii greci din preajma domnului. Mitropolitul Neofit s-a aflat în tabăra "boierilor pămînteni". Originar din Creta, Neofit vine în Ţara Românească în anturajul domnului Constantin Mavrocordat, dascăl pentru copiii acestuia. Ajuns, tot cu ajutorul lui vodă Mavrocordat, mitropolit al Ungrovlahiei (1738), Neofit s-a identificat foarte repede cu "nevoile" enoriaşilor săi şi a devenit mai român decît românii. Cînd vodă Constantin Mavrocordat îşi propune să reformeze ţara, mitropolitul îl susţine: "Sfinţia Sa Părintele Mitropolit au răspuns cu mare glas, că cu cale este acei rumâni care vor fi înstrăinaţi de pămîntul acesta, ori ai cui ar fi, vrînd să fie la pămîntul lor, să fie slobozi de rumânie, şi să nu se mai numească rumâni". Este vorba de reforma socială care av