Daniel Sandru Ambiguitatea fortata de PSD dupa iesirea PD de la guvernare si formarea cabinetului Tariceanu 2 pare ca a ajuns, zilele acestea, sa dea in clocot. Aplicand solutia pragmatismului politic de moment, in ideea ca va putea recupera ceva din pierderea procentuala din sondaje, PSD a optat pentru sustinerea din umbra a guvernului minoritar, sustinere in schimbul careia a obtinut adoptarea unor masuri de sorginte social-democrata de catre guvernul, teoretic, liberal. Pe de alta parte, PSD a incercat sa ofere imaginea celui mai puternic opozant al actualului cabinet. Nu se poate estima, in acest moment, cat a castigat PSD in plan electoral ca urmare a acestui joc al ambiguitatii, dar trebuie luata in considerare varianta ca recenta crestere in sondaje a premierului Tariceanu - cu vreo 6 procente din iulie pana in august - s-ar datora mai ales initiativelor social-democrate, care insa au fost trecute in contul guvernului pe care acesta il conduce.

Ce se poate spune insa cu certitudine este faptul ca PSD nu a reusit sa convinga in privinta faptului ca s-ar situa in opozitie, imaginea de puternic opozant al guvernului liberal fiind "confiscata" de PD, care beneficiaza din plin de ajutorul presedintelui Traian Basescu. Se mai poate spune cu precizie - date fiind ultimele declaratii publice ale unor reprezentanti ai PSD - ca ambiguitatea pe care acest partid a fortat-o si-a atins limita maxima de crestere, astfel incat strategia trebuie schimbata. Si asta pentru ca liderii din esalonul al doilea dau semnale clare ca nu au de gand ca, foarte aproape de primele alegeri din lungul sir ce va urma, si anume cele europarlamentare, partidul sa ajunga a duce in spate efectele erodarii guvernamentale aruncate din barca plutind in deriva a lui Tariceanu. Asta insa trebuie sa priceapa si conducerea centrala a PSD, si poate ca aerul tare de la Bran ii va det