Expresia si gestica lui Mircea Geoana in momentul in care a anuntat mareata decizie de a depune o motiune de cenzura pana in 10 septembrie spun mai multe despre substraturile hotararii decat orice discurs. Intunecat la fata, ratoit, cu miscari de marioneta intoarsa cu cheita de aur a fondurilor bugetare, dadea impresia ca vesteste apocalipsa partidului.
Ceea ce, la o analiza mai atenta, nici nu e prea departe de adevar. Presat de liderii judeteni, avizi de functii, fonduri si procente electorale si satui sa cedeze liberalilor crema masurilor
stangiste, Geoana a fost obligat sa paseasca pe terenul alunecos al ultimei cacealmale.
In primul rand, fioroasa decizie, luata intr-o intalnire "informala", la o cafeluta si un paharel in racoarea Branului, nu are nici o valoare daca nu este contrasemnata de forurile de conducere ale partidului.
Or, aici multe se pot intampla, caci greutatea si semnificatia unor ilustre absente, incepand cu Ion Iliescu si terminand cu Cristian Diaconescu, spun multe despre diversitatea opiniilor si sensibilitatea subiectului.
Dar, chiar presupunand ca sefimea PSD va vota motiunea, pana la urma e greu sa treci peste dorinta baronilor locali, asta nu inseamna ca ea chiar va fi depusa sau ca va obtine majoritatea in Parlament. E simplu, orice motiune ascunde in pantecele ei ranjetul lui Basescu si hidra anticipatelor.
Totusi, este pentru prima oara de la marea criza a suspendarii cand PSD trece de la zanganitul armelor la un santaj mult mai apasat. Geoana a spus clar, PSD vrea la guvernare, vrea posturi de ministri, functii in institutiile-cheie, bani din fondurile guvernamentale. Vrea, adica, partea leului.
Nu va mai repeta greseala de a forta adoptarea legii pensiilor si de a se alege cu scrisorele din care zambeste papionat Tariceanu. Impins de la spate, liderul PSD a su
