- Social - nr. 158 / 15 August, 2007 De aproape doua milenii, la 15 august, romanii, ca si alte neamuri crestine, comemoreaza una dintre cele mai insemnate sarbatori de peste an - Adormirea Maicii Domnului, cunoscuta in popor sub numele Sfanta Maria Mare, ocrotitoare a mamelor si copiilor, plantelor, a multor lacase de cult si manastiri din spatiul carpato-danubian. In fiecare an crestinii din satele din Transilvania se misca la miez de august pentru a face sfant pelerinaj la hramul manastirilor inchinate Adormirii Maicii Domnului, la Rohia (Maramures), la Bicsad (Oas), la Recea (Mures), la Rameti (Alba), Sanmartinu de Campie etc. Un pelerinaj de mai mare amploare se face in fiecare an la Manastirea Nicula (Gherla-Cluj), cu vestitul sau centru de pictura a icoanelor pe sticla, cu biserica ce are hramul Adormirea Maicii Domnului, unde de mai bine de 300 de ani crestinii se inchina, invoca, se roaga la miraculoasa icoana a Fecioarei cu pruncul, care, in 1699, - a plans cu lacrimi de durere si mila pentru oameni. In conceptia religioasa a locuitorilor tinuturilor romanesti carpato-dunarene, aceasta sarbatoare se numeste Sfanta Maria Mare, caci intreaga existenta a Fecioarei a fost incununata de Marea apoteoza a inaltarii ei la ceruri spre Divina Eternitate. Contemplarea misterului nasterii Mantuitorului a condus poporul crestin nu numai sa se adreseze Sfintei Fecioare ca mama a lui Iisus, ci si s-o recunoasca mama a lui Dumnezeu. Acest adevar a fost aprofundat si considerat ca apartinand patrimoniului credintei Bisericii inca din primele veacuri ale crestinismului, pana a fost proclamata solemn de catre Conciliul din Efes, in anul 431. In secolul III, precum se deduce dintr-o veche marturie scrisa, crestinii din Egipt i se adresau Mariei cu aceasta rugaciune: "Sub ocrotirea ta cautam refugiul, sfanta Maica a lui Dumnezeu: nu dispretui cererile noastre care suntem incer