Într-o vară, când ţara nu era răpusă de secetă, doborâtă de uragane şi invadată de păianjeni din specia Văduva Neagră, şeful departamentului de ştiri al uneia dintre cele mai puternice televiziuni comerciale de la noi se învârtea abătut prin redacţie. Nu avea subiecte pentru jurnalul din prime time: niciun accident rutier cu cel puţin trei morţi, nicio crimă, niciun butic incendiat, nimic! - se lamenta cu voce tare şeful. Martorii acestei scene povestesc că, în timp c
Într-o vară, când ţara nu era răpusă de secetă, doborâtă de uragane şi invadată de păianjeni din specia Văduva Neagră, şeful departamentului de ştiri al uneia dintre cele mai puternice televiziuni comerciale de la noi se învârtea abătut prin redacţie. Nu avea subiecte pentru jurnalul din prime time: niciun accident rutier cu cel puţin trei morţi, nicio crimă, niciun butic incendiat, nimic! - se lamenta cu voce tare şeful. Martorii acestei scene povestesc că, în timp ce şeful ştirilor îşi plângea de milă, în redacţie a intrat patronul televiziunii care, auzindu-i peroraţiile, s-a apropiat prin spate, pâş-pâş, ca o pisică, şi i-a strigat în ureche, apăsat, să audă toţi reporterii: „O-bagi-pe-mă-ta-goală!“ Fireşte, a fost o glumă a patronului, care trebuia să-şi mobilizeze „negrişorii pe plantaţie“ cu preţul unei umilinţe.
Această întâmplare (vă asigur, nu-i o anecdotă!) dovedeşte că justificarea producătorilor TV, „asta cere publicul, dacă nu-ţi convine, du-te pe Discovery“, este o ipocrizie. O ipocrizie care ne este fluturată de ani buni de oamenii de televiziune cu aroganţă, cu suficienţă, savant (cu sondajele care, chipurile, ar demonstra că românii sunt interesaţi de faptul divers şi că sunt plictisiţi de politică şi de lucruri „grele“) şi cu nişte comparaţii-şablon, de genul: „şi la americani e la fel, n-am descoperit noi apa caldă!“. Fireşte, e