PSD s-a hotarit prea tirziu sa rupa pisica, intr-un moment in care toate combinatiile si aliantele posibile s-au consumat, pentru a mai fi capabile sa puna pe roti o noua guvernare. Atipica, pentru ordinea politica dimboviteana, decizia explicita a PSD de a introduce o motiune de cenzura menita sa puna capat Guvernului Tariceanu II. Sa retinem mai intii ca, prin aceasta manevra, pesedistii si Mircea Geoana au iesit, declarativ, de sub tutela lui Ion Iliescu, care recomandase, in continuare, o "opozitie constructiva". Initiativa a fost atit de neasteptata, improvizata, incit a fost pusa exclusiv pe seama noilor strategi sositi de la Londra, pe mina carora Geoana s-a lasat, dupa ce tot ceea ce a intreprins de cind e sef al PSD a fost sortit esecului. Tocmai din asemenea motive este si greu de crezut ca va avea un deznodamint. In fond, solutiile gindite de un creier de pe Tamisa pot clarifica ceva atit de incurcat precum politica dimboviteana? Aici ar fi foarte multe rezerve de exprimat.
In fapt, de ce a fost luata hotarirea de la Bran? E greu de spus pe ce mizeaza PSD. Sa acceptam ca venirea la guvernare acum e ultima solutie pentru a evita inca patru ani de anonimat pe tusa, in opozitie, si are nevoie de citeva luni la Palatul Victoria pentru a fi beneficiarul electoral al cresterii pensiilor. Dar este atit de sigur ca PSD va fi chemat sa formeze urmatorul guvern? Isi inchipuie cineva ca Traian Basescu il va desemna pe Mircea Geoana premier si-l va lasa sa-si faca un cabinet? Tocmai aici apare prima masura a improvizatiei. Cel mai probabil, daca va reusi sa dea jos Guvernul, PSD ar pune din nou friiele deciziei in miinile presedintelui, care, cu siguranta, ar desemna un premier democrat sau va deschide drumul drept spre alegeri anticipate. Or, PSD nu se afla pe un trend ascendent. Partidul este maruntit in tabere eteroclite, tensiunile dintre ele sint la ordinea
