Ca să nu fiu rău inţeles de la inceput, mărturisesc că sunt convins şi eu, ca oricare altul, de existenţa reală a acestor bărbaţi superiori. Nu mă indoiesc că mulţi dintre ei umblă pe aceleaşi străzi ca şi mine, văd aceleaşi spectacole, citesc aceleaşi cărţi şi işi consumă timpul tot atăt de stupid cum mi-l consum şi eu. Cred că nimeni nu contestă realitatea şi actualitatea bărbaţilor superiori. Altceva se poate spune asupra lor. In primul rănd, că sunt cei mai puţin interesanţi oameni dintre toate speciile pe care le cunoaşte civilizaţia modernă. Intr-un mediocru, intr-un ratat, intr-un prost, intr-un păcătos - ghiceşti totdeauna cel puţin o dramă, sau o suferinţă macerantă, sau o scănteie de uluitoare omenie, sau un gest revelator. Ghiceşti, in orice caz, ceva viu, ceva care se naşte sau moare. Un bărbat superior, dimpotrivă, se apropie necontenit de un tip: şi tipul său este din cele mai dezagreabile pe care le cunoaşte cultura.

Oamenii aceştia sunt neinteresanţi şi obositori şi din alt punct de vedere. Ei sunt eternii "neinţeleşi" şi-ţi arată mereu cu degetul că sunt aşa. Acum, a fi sau a nu fi inţeles este o problemă cu desăvărşire fără importanţă. Verificările acestea in public, aderenţele acestea in contemporaneitate - sunt necesare şi decisive numai pentru cineva care trăieşte, creează şi progresează prin stimulare, prin conflict, prin promovare. Sunt oameni care simt o permanentă nevoie de a da examene, de a primi felicitări, de a avea obstacole de surmontat. Nimic de zis. Ceea ce e plictisitor, pănă la urmă, e specia oamenilor "neinţeleşi", a bărbaţilor superiori. Un asemenea ins subliniază necontenit orice face, orice găndeşte, orice scrie. I se pare că totul merită reţinut din activitatea şi găndurile lui. Oamenii aceştia sunt permanent conştienţi că ceilalţi nu-i pot inţelege, şi de aceea subliniază, explică, sugerează. In cele din urmă,