Sa mor daca-nteleg ceva! De ce se dau atat romanii in vant dupa Ziua Marinei din moment ce, daca stam bine sa ne gandim, nici nu prea au ce sarbatori. Chefuim pe buna dreptate pe 15 august, pentru ca nu cred ca exista roman fara Maria lui. Si avem de ce sa dantuim si sa ne distram. Insa de ce sarbatoreste, oare, romanasul, Ziua Marinei? Stie cineva, cumva, semnificatia evenimentului? Mai avem flota, mai avem marinari vestiti, mai exista motive de bucurie? Treaba sta mult mai nasol, din pacate. Flota... nema. Asta este, sa zicem ca ne-am impacat cu ideea. Sa luam alta fateta a subiectului. Scoala romaneasca de marina. Tot respectul pentru institutiile de profil cu renume, cu toate ca si reputatia acestora este patata de zvonurile admiterilor spaguite. Dar, sa zicem, si de data asta, ca nu este un caz singular. Ca peste tot se intampla asa si ca... na, asta este Romania. Bun. Insa, cand mai marii tarii asteia permit educarea unora care se cred marii navigatori ai tarii, dar, imbroboditi de un anume domn Papari, nu vad durerosul adevar, se pune, pe buna dreptate, o pata neagra peste marinarie. Sa lasam si asta deoparte. Si sa ne gandim... de ce vine omu' la Ziua Marinei? In dimineata zilei cu pricina, puhoi de lume se indrepta inspre portul Tomis. Curiosi sa-si vada presedintele si atatati de prezenta mai marilor tarii, localnicii, dar mai ales turistii, au populat Peninsula de mai aveau putin si-o scufundau. Belea! Numai ca la biserica nu s-a prea ingramadit credinciosul ortodox. Da... este adevarat, este si Sfanta Maria, una dintre sarbatorile importante de peste an, da... noi mergem la Ziua Marinei! Putem sa ne mai gandim si la o alta varianta. Manifestarile au fost un prilej extraordinar pentru turisti de a mai face si altceva decat sa mearga la plaja, sa manance pe undeva si sa stea in camerele de hotel. Vin in Port si vad vapoare, ceea ce pe la ei p-acasa