Acum căteva zile, un director al unei firme din China s-a omorăt după ce jucăriile produse de companie au fost retrase de pe piaţă in Statele Unite.
Acum căteva zile, un director al unei firme din China s-a omorăt după ce jucăriile produse de companie au fost retrase de pe piaţă in Statele Unite. Ştirea nu specifică dacă a inghiţit un trenuleţ sau dacă s-a impuşcat, repetat, cu un pistol cu apă grea. Bietul om era chinuit nu neaparăt de pierderea pieţei, ci de pierderea "fetzei" - numele chinezesc al onoarei. Vedeţi dumneavoastră, vopseaua de pe jucării fusese furnizată de un amic al directorului, probabil fără licitaţie. Cum să mai trăieşti aşa, cănd gustul in materie de prieteni ţi-a omorăt afacerea?
Bine, nu sunt de acord cu sinuciderea pentru delicte economice. Insă nici să nu ţi se intămple nimic nu e bine. Cimitirele romăneşti sunt pline de directori care vin cu flori la mormintele fabricilor lor. Ei trăiesc bine-mersi, ele, bietele, au decedat cu tot cu sursa de trai, pentru zone intregi. Căpşunăritul e doar unul dintre rezultatele incompetenţei acestor oameni, prinşi in 1989 prin funcţii şi păstraţi de puterea vremii, care ştia că se poate baza pe ei in tot felul de mişmaşuri.
Directorul care trăieşte in vreme ce fabrica moare ar putea părea un fenomen romănesc - insă au şi alţii groparii lor, recompensaţi cu funcţii. Cel mai bun exemplu e şeful actual de la Chrysler, pus acolo după ce-a reuşit să scadă cota de piaţă la fostul serviciu, o companie de retail pe nume Home Depot. Ce s-a intămplat la noi cu directorii succesivi de la Roman, Tractoare Braşov, Semănătoarea sau Staţiunea Herculane? Cei mai mulţi s-au recalificat ca politicieni competenţi să dea legi după ce n-au reuşit să dea salarii. Iar alţii au devenit manageri pe bune, beneficiind, ca doctorii, de antrenament pe cadavrul fostei intreprinderi.
