Reporter: Zici Caruz, zici duhoare.
Caruz: Asta ne este meseria, crestem porci. Porcii nu prea se spala, mai fac si caca, iar caca de la porci pute ingrozitor. A naibii treaba, in Braila mai bate si vintul, iar mirosul este aeropurtat in toate zarile, astfel ca problemele apar si in zonele rezidentiale. 10 porci fac caca in Vidin, iar treaba asta miroase urit si in Viziru. Nu este normal ce se intimpla, dar nu pot controla aceasta situatie. Ce sa le fac porcilor? Sa nu le mai dau de mincare ca sa nu mai faca caca, sa nu mai puta? As ramine fara serviciu, iar lumea ar muri de foame, pentru ca daca nu mai scot carne pe piata, canci haleala.
Reporter: Ni s-a dus buhul: in Braila pute.
Caruz: Si eu ce sa fac? Sa cumpar odorizante sa le pun din loc in loc pe crengile copacilor ca sa nu mai miroasa? Nu am atitia bani si chiar daca as avea mi-ar fi imposibil sa fac treaba asta. Sint un simplu intreprinzator, nu Dumnezeu. Dar nu inteleg de ce te deranjeaza atit de tare pe tine mirosul de la fermele mele? Alti braileni nu sint atit de patimasi. Parca sint mai intelegatori. Vrei cumva niste carne de la mine si nu stii cum sa ma abordezi? Pai, asa zi, frate, ca acum tai un godac si ti-l si transez, sa ai de-o tochitura pina saptamina viitoare, sa vezi ca nu o sa-ti mai miroasa asa urit afacerea lui Caruz.
Reporter: Umple o remorca cu godaci daca te tine.
Caruz: Nici chiar asa. Eu am zis-o in spirit de gluma, credeam ca vrei sa facem un gratar ceva, dar tu vad ca cam intinzi mina la zar. Daca eram prost muream de mult in chinuri. Hai sa cadem la pace. Tu nu te mai arati atit de deranjat de mirosul intepator emanat de afacerea mea, iar eu promit sa fac ceva pentru a remedia situatia.
Reporter: Vorbesti ca un politician. Promiti, dar nu o sa faci nimic.
Caruz: Nu este adevarat, nu promit aiurea. Da, sint
