Micestii de Campie este un sat uitat de lume, aflat la circa 50 kilometri de resedinta de judet, Bistrita. Un loc in care timpul si "vremile" au incremenit dupa ’89, iar localnicii, mai toti carunti, asteapta cu infrigurare ziua in care trenul albastru cu doua vagoane nu mai ajunge in sat din lipsa de navetisti.
Este satul celor 96 de vaduve, in care, in ultimii trei ani, s-au nascut copii cat poti numara pe degetele de la o mana. Mosnegii nostalgici, dar harnici, cum rar se mai vede in satele romanesti, spun, privind cu jale la ulitele pustii, ca pentru ei sfarsitul lumii nu este departe.
Seara pe ulita iti poti rupe cu usurinta gatul deoarece primaria a desurubat toate becurile de pe stalpii de iluminat stradal. Mosnegilor li s-a spus ca este prea scump curentul si ca sunt necesare modificari la sistemul de alimentare cu energie. Asteapta "lumina" de la "consiliul popular", iar primarul Flaviu Moldovan a promis ca dupa sarbatoarea de Sfanta Maria, becurile se vor aprinde din nou pe ulite. "Apoi doamna, aici singurele evenimente pentru care iesim din ograda sunt inmormantarile. Inainte eram sase-sapte intr-o gospodarie. Acuma mare lucru daca gasesti un om. Numa’ vaduve tot la a doua casa. Cand s-o gatat cu CAP-ul, atunci s-o gatat si cu satul nost’. Era joc in sat in fiecare duminica. Veneau patru muzicanti de la Sanmihai cu trei viori si o gurduna. Aia era viata", isi aminteste Ioan Marginean. Are 76 de ani, iar nevasta, Ileana, abia se mai tine pe picioare de atata munca. Doi porci, trei vaci si zeci de oratanii. Hambarele gem de roadele pamantului pentru ca solul de la Micesti e printre cele mai fertile din judet. Insa nu mai are cine sa il lucreze.
Am ajuns intr-o dupa-amiaza vantoasa si la prima impresie parea ca am nimerit intr-un sat nelocuit. Casele, majoritatea din caramida nearsa, se vand cu cateva mii de lei cu pamant cu tot. T
