Problema e ca fara Ucraina ferm ancorata in sfera sa de influenta, capacitatea Moscovei de a-si transpune intentiile in practica este serios limitata. Zilele trecute pe ecranele televizoarelor au defilat imagini nu tocmai confortabile cu bombardiere strategice rusesti plimbate ostentativ in imediata vecinatate a spatiului aerian al unor state occidentale. De altfel Kremlinul nu scapa in ultimul timp nici un prilej pentru a trimite mesaje agresive, provocatoare, in special catre americani dar si catre europeni. E vorba de o lista lunga, de la instrumentarea unor demonstratii de strada in tarile baltice si lansarea „accidentala" a unei rachete asupra unui sat din Georgia pina la efectuarea unor manevre militare comune cu China in timpul reuniunii la virf a Organizatiei de Cooperare de la Shanhai, anularea licentelor de emisie ale BBC in Rusia sau emiterea de pretentii asupra unor intinse teritorii din zona Polului Nord. Intre timp dictatorul venezuelean Hugo Chavez, a carei retorica anti-americana este aproape de neegalat, a fost primit cu toata prietenia la Moscova si circula zvonuri despre o posibila viitoare baza militara ruseasca in Siria. Pentru analistii de la Stratfor astfel de elemente sint insa mai degraba semnale simbolice decit amenintari reale. O incercare zgomotoasa de a capta atentia comunitatii internationale, cu un succes discutabil daca avem in vedere faptul ca spatiul acordat de principalele canale media globale a fost relativ restrins, si de a primi aplauze pe plan intern. Unii observatori sint tentati sa-l considere mai degraba un semn de slabiciune decit unul de forta. Economia Rusiei e in prea mare masura dependenta de fluxurile financiare generate de vinzarea resurselor energetice si in plus Vladimir Putin nu pare interesat, cel putin deocamdata, sa rupa legaturile cu Vestul, ci mai degraba sa-si intareasca pozitia de negocieri. Totul s-ar putea