- Cultural - nr. 162 / 21 August, 2007 La cea de-a zecea editie a sesiunii de comunicari "Zilele Miron Cristea", la sectiunea de istorie, doamna Livia Surdu-Bob, "bucuresteanca" ce poarta cu sine pecetea personalitatii intime, atitudinea ardeleanului luptator pentru demnitatea neamului , a sustinut o comunicare singulara prin continut si expresie, "Soarta cartilor romanesti despre Transilvania, dupa evenimentele din 1989", cu referire speciala la o carte a medicului Alexandru Vilcu privind relatiile romano-maghiare in perioada interbelica, a dominatiei horthyste in zona de nord a Transilvaniei, un text scris cu documentarea completa a trairilor autorului, a familiei sale, a colegilor si prietenilor, a miilor de romani ardeleni care au "gustat" blestemul terorii, dominatiei invadatorilor de peste Tisa, aliati cu cei din partea de nord "cedata" Ungariei si amiralului Horthy. In prezentul material publicistic nu ne-am propus sa vorbim nici de autoarea comunicarii, poate cu alt prilej, nici despre cartea anuntata in titlu, deoarece este aproape imposibil sa rezumi sutele de pagini, fiecare fiind o secventa tragica a suferintei romanilor ardeleni, de la copilul inca nelumit pana la varstnicii care nu-si amintesc sa mai fi trait bietul roman in vijelia apocaliptica a vremurilor! Totul sta sub semnul groazei, asa cum aflam din Noul Testament "Si glas in Rama s-a auzit, plangere si tanguire multa…" (Matei, 2/18). Ar fi suficient sa citez doar cuprinsul pentru ca potentialul cititor sa fie inlantuit de vraja dramatica a relatarilor, iar cei care n-au avut tangente informative cu suferinta romanului ardelean sub robie straina sa nu creada, iar cei cultivati sa aiba senzatia unei expuneri sub zodia absurdului kafkian! Despre autor ar merita o prezentare pe larg si as invita-o pe doamna Livia Surdu-Bob sa o faca in totala cunostinta si informatie. M-au cutremurat cateva capitol