DESTIN. Cum ar fi fost viata lui daca nasul Ceausescu nu ar fi fost impuscat in 1989? NECAJIT. Cel mai mult isi doreste o pereche de blugi, "sa fie si el la moda" Unicat. In comuna Corni, din judetul Botosani, traieste singurul fin al lui Nicolae Ceausescu, pe care dictatorul l-a botezat in stil marxist, cu un an inainte de Revolutie

Razvan Mateescu

In 1988, pe 14 iulie, in familia Silviei si a lui Mircea Olariu venea pe lume Ilie, cel de-al 9-lea copil. Saracia, care cuprinsese intreaga Romanie pe timpul dictaturii, ii adusese la disperare si pe acesti moldoveni sarmani, nevoiti sa traiasca de pe o zi pe alta din hrana cumparata pe cartela. Bucuria nasterii a fost umbrita de faptul ca nici macar un nas mai de soi nu puteau pune bietului urmas. Silvica, mai intreprinzatoare, ca toate mamele, a fost luminata intr-o dimineata, pe la cinci, de-o idee strasnica. Cum s-a trezit, i-a si impartasit-o barbatului: "Ma, Mirceo, ma, si-ar hi sa-l punem nas pi Tovarasu' Nicolae Seausescu? Io sa stii ca-i scriu o scrisoare la Comitetu' Sentral." In buna educatie taraneasca, biata femeie a intocmit o epistola induiosatoare si convingatoare, simtindu-l pe Nicolae Ceausescu foarte aproape de sufletul ei. A dus scrisoarea la posta si apoi a asteptat minunea, rugandu-se la Dumnezeu sa ajunga unde si la cine trebuie.

"Tovarasul Secretar General a acceptat"

Au trecut doua luni si, intr-o zi, ce sa vezi? Pe ulitele pline de clisa ale comunei Corni au aparut doua Dacii negre, suspect de lucioase. Din ele au coborat cativa lideri comunisti ai judetului. Un secretar al Comitetului Judetean al PCR a tusit putin, si-a dres vocea, cravata, apoi a grait, emotionat, un mesaj vibrant, tinandu-se de gardul paradit al familiei Olariu. "Draga tovarasa, Silvia, tovarasul Secretar General