Nu e foarte usor de masurat distanta dintre retorica tot mai agresiva a Moscovei fata de Washington si, in parte, si fata de Uniunea Europeana, si intentiile sale reale. Dintr-o perspectiva care ne intereseaza direct, relatiile dintre UE si Rusia trec printr-o faza destul de complicata. Principala problema cu care se confrunta Kremlinul e aceea ca intrarea in Uniune a unor noi membri veniti din fostul bloc comunist, mai ales Polonia si tarile baltice, a dus la crearea unei mase critice care priveste Rusia cu multa suspiciune. De aceea liderii rusi favorizeaza legaturi directe cu marile capitale europene, utilizind la maximum pirghiile oferite de controlul pe care il detin asupra unor importante fluxuri de petrol si gaze naturale. Nu e insa foarte simplu, pentru ca, in ciuda divergentelor, in general, solidaritatea la nivelul UE functioneaza in momentele critice. S-a vazut si la intilnirea la virf UE - Rusia de la Samara, s-a vazut si in cazul incidentelor diplomatice dintre Moscova si Londra.

Dincolo de acest gen de considerente, nu e foarte usor de masurat distanta dintre retorica tot mai agresiva a Moscovei fata de Washington si, in parte, si fata de Uniunea Europeana, si intentiile sale reale. De exemplu, recent incheiata reuniune la virf de la Biskek, capitala Kirghiziei, la care au luat parte, alaturi de Vladimir Putin, liderii Chinei si ai patru state din Asia Centrala, plus presedintele Iranului ca invitat, a fost categorisita de ziarul "Izvestia" drept una anti-NATO. Numai ca analistii cred ca aceasta perspectiva este departe de a fi impartasita de catre China, care nu doreste in nici un caz sa antagonizeze Washingtonul. Interesele Beijingului sint de alta natura: accesul la imensele resurse energetice existente in regiune. Or, din acest punct de vedere, ingrijorarile occidentale ar putea fi sensibil mai mari decit cele provocate de defilarile demonstra